Grupul „Tinerii Sfântului Francisc” într-un moment de adorație.

Distribuie cu:

Dă o șansă fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta, spunea Mark Twain. Așadar, am dat această șansă și zilei de 11 iunie, o duminică foarte frumoasă, când grupul Tinerii Sfântului Francisc ne-am întâlnit la Frații Franciscani din București pentru a petrece împreună sărbătoarea Preasfintei Treimi. Și cum nimic în viață nu este întâmplător, Domnul ne-a pregătit ca de fiecare dată o minune: această sărbătoare deosebită, în care am contemplat misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane, s-a reflectat și în unirea noastră ca grup și în cuvintele cheie pe care doresc să le scot în evidență în aceast articol: fericire, drum spre sine, întâlnire, rugăciune, iubire, condiviziune, cântec și dans.

Fericirea nu este ceva gata făcut, ea vine din acțiunile și faptele noastre – spunea Dalai Lama într-un discurs. Toți suntem în căutarea fericirii, dar deseori o confundăm cu seninătatea,  cu bucuria de moment și tocmai de aceea căteodată renunțăm la a o mai căuta pentru că credem că o avem deja, că intensitatea unui moment trăit e fericirea. Însă, fericirea nu durează doar un moment, ci atunci când intră în inima unui om rămâne pentru totdeauna și nimeni și nimic nu ne-o poate lua  dacă avem grija de ea ca de un răsad minunat și fraged care iese la lumină dacă este udat și îngrijit. Desigur, fericirea e făcută din multe momente, din multe ocazii, din zile, din întâlniri, din stabilirea unor relații, dar nu zilele, experiențele, relațiile, întâlnirile construiesc fericirea, ci însăși viața în întregimea ei va produce germenii fericirii pretutindeni, iată de ce, orice întâlnire, orice experiență rămâne impregnată de fericire! Viața unui om fericit este presărată și cu momente de dificultate, dar acestea capătă un nou sens și astfel am putea afirma că fericirea se găsește în răspunsul la acea chemare pe care fiecare dintre noi o poartă înăuntrul său, în inima sa, în cel mai ascuns loc al ființei sale. Dar, pentru a pătrunde acolo, e necesar un drum spre sine care pentru unii a început mai de mult, pentru altii abia începe, iar pentru unii poate va începe în viitor.

O etapă a călătoriei spre sine pot spune că a avut loc duminică 11 iunie, când am  avut parte de multă fericire izvorâtă din compania unor persoane cu adevărat speciale – Tinerii Sf. Francisc, frații franciscani, familia Slavu și alți oameni minunați cu care am trăit o zi de neuitat împreună, pentru că atunci când te pui la dispoziția vieții, în mod automat viața îți oferă exact ceea ce ai nevoie. Și precum persoanele speciale sunt ca stelele, nu le vezi întotdeauna dar le observi strălucind în sufletul tău, întâlnirea de duminică 11 iunie la Frații Franciscani a fost o adevărată minune care s-a manifestat printr-o simplă întâlnire. În orice întâlnire cu o altă persoană fiecare lasă ceva din sine însuși celuilalt pe care îl întâlnește și chiar dacă nu toți sunt mereu dispuși să experimenteze acest schimb, el oricum se întâmplă, ca prin minune! De aceea deplasarea, întâlnirea, cunoașterea, iubirea, suferința, râsul, plânsul, bucuria, tristețea, observarea, tăcerea, vorbirea – sunt toate verbe pe care le experimentăm la orice întâlnire și care ne fac să devenim ceea ce suntem. Aș putea spune că întâlnirea de duminică 11 iunie la Frații Franciscani a fost o adevărată călătorie spre noi însine, spre sufletul nostru, spre profunzimea fiecăruia dintre noi, o călătorie spre interiorul nostru, un moment de fericire, o întâlnire, o etapă a descoperirii de sine, care poate trasforma visele în adevărate proiecte de viață! Iar pentru a conștientiza acest drum spre noi înșine, întâlnirea noastră de duminică 11 iunie a început în rugăciune – prin celebrarea Sfintei Liturghii în Sărbătoarea Preasfintei Treimi la care am contemplat iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu care ni se dăruiește necondiționat. Apoi, am continuat această minunată călătorie spre noi înșine tot cu rugăciune pentru că Dumnezeu trebuie să fie mereu pe primul loc în viața noastră și astfel am trăit împreună un moment de adorație în stilul Medjugorje – unde am avut din nou prilejul de a contempla misterul iubirii divine și sensul adevărat al acesteia. : „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” (1Cor 13,4-8). Și cum dragostea înseamnă condiviziune, am luat prânzul împreună, cu multă bucurie și mulțumiri pentru darurile împărtășite.

După masă, am continuat întâlnirea cu cântece și dansuri și cum muzica este hrana sufletului, ne-am delectat cu un karaoke. Știm, de asemenea, că  „muzica exprimă ceea ce nu se poate spune în cuvinte” după cum afirma Victor Hugo, așa că am continuat întalnirea noastră cu un moment de dans deoarece dansul e o adevărată conversație dintre trup și suflet ce aduce bucurie cu fiecare pas.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru ziua de duminică 11 iunie, mii de mulțumiri comunitării Fraților Franciscani din București care au făcut posibilă această ultimă întâlnire în acest an pastoral, familiei Slavu care ne este mereu alături și care ne susține cu multă dăruire și iubire, tuturor tinerilor din grup, unii prezenți fizic și alții prezenți în gândul și inima noastră  și celor care s-au alăturat pentru prima dată. Unim toate mulțumirile pe care fiecare dintre noi le poartă în inima sa cu psalmistul care zice ”Lăudați cu Domnul cu harpa, lăudali-L cu alăuta cu zece coarde, cântați-i o cântare nouă, faceți să răsune coardele și glasurile voastre!” (Ps 33, 2-3).

Album Foto:

Distribuie cu: