Loading...

Ordinul Surorilor Clarise

În România

 

Spiritualitatea Sfântului Francisc de Assisi a fost un izvor de inspiraţie în trăirea Evangheliei și a urmării lui Cristos încă din timpul vieţii „Sărăcuţului din Assisi”. După cum se știe și am menţionat deja, Sf. Francisc este considerat întemeietorul a trei ordine, dintre care cel de-al doilea este Ordinul Clariselor.

Într-adevăr, Sf. Clara de Assisi (1193-1253), inspirată de spiritualitatea Sfântului Francisc de Assisi și ajutată de acesta, a fondat Ordinul Damelor Sărace, numite apoi clarise, care au primit, din partea Bisericii, confirmarea regulii lor de viaţă, la data de 9 august 1253, cu doar două zile înainte de moartea fondatoarei.

În decursul istoriei regula clariselor a cunoscut diferite reforme, dintre acestea făcând parte și cea aprobată de papa Urban al IV-lea, la 18 octombrie 1263. Surorile care urmează această regulă se numesc „Clarise Urbaniste”, cum este și cazul surorilor clarise de la Roman.

În ce privește colaborarea dintre fraţii franciscani și clarise, menţionăm că încă din timpul Sfântului Francisc confraţii săi au acordat asistenţă spirituală surorilor clarise care trăiau în clauzură. Mai mult decât atât, diferiţi autori consideră că spiritualitatea Sfintei Clara, deși inspirată din cea a Sfântului Francisc, completează spiritualitatea franciscană. În această optică, în general, în locurile unde se stabilesc fraţii franciscani se înfiinţează și mănăstiri de clauzură ale clariselor.

Luând în seamă asemenea consideraţii, încă din primii ani după refacerea Provinciei Franciscane „Sf. Iosif ”, la propunerea ministrului general Lanfranco Serini, fraţii români au început să evalueze posibilitatea deschiderii unei mănăstiri de clarise. S-a menţionat, apoi, dorinţa episcopului de Iași de a deschide o mănăstire de clauzură. După mai multe discuţii și evaluări, mai ales asupra locului unde să se deschidă o asemenea mănăstire, s-a decis ca aceasta să se construiască în apropierea Institutului Teologic Franciscan din Roman.

În anul 2002 lucrările au început sub conducerea directă a inginerului italian Mario Zepponi, fiind finanţate în mare parte de un binefăcător, don Antonio Moro di Mestre, iar în anul 2006, acestea erau aproape terminate. În același an, 4 surori clarise și-au început viaţa de clauzură în mănăstire, prima de acest fel în România.

Surorile clarise au trăit un moment deosebit în ziua de 13 octombrie 2007, când Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop de Iași, a consacrat altarul și a sfinţit biserica și mănăstirea clarisă „Sfânta Maria a Îngerilor” din Roman. Alături de episcop au concelebrat Sfânta Liturghie circa 35 de preoţi, printre care îi menţionăm pe: don Antonio Moro di Mestre, părintele Edoardo Brentari, delegatul general OFMConv. pentru clarise, precum și părintele provincial Ion Ciuraru.

Odată cu venirea surorilor clarise la Roman, fraţii franciscani trebuiau să numească un asistent spiritual pentru ele. Astfel, în cadrul întrunirii definitoriului provincial din 10 noiembrie 2006, părintele Anton Acatrinei a fost numit asistent provincial pentru clarise. Din anul 2012 asistent pentru surorile Clarise este fratele Alexandru Olaru.

Împreună cu părintele Alexandru Olaru, programul spiritual în biserica surorilor clarise este asigurat de fraţii franciscani din Conventul „Sf. Francisc de Assisi” din Roman, iar în lunile iulie și august de frații Conventului „Sf. Anton” din Roman.

La începutul anului 2015, în mănăstirea clariselor se găseau 5 surori:

– sr. M. Dorotea Ghercă;

– sr. Maria Graţia Mussi;

– sr. M. Elena Ghercă;

– sr. M. Tereza Bogliș;

– sr. Mihaela Farcași.