Există o culoare franciscană?
de Pasquale Magro, istoric
E foarte dificil astăzi să vorbești de culorile hainelor religioase purtate de bărbații și femeile a căror viață se inspiră din carisma lui Francisc de Assisi. De-a lungul secolelor, familiile religioase din primul Ordin – acela al „fraților minori” (vezi arborele genealogic) – au adoptat culoarea cenușie și maro (cu multe nuanțe: deschis, închis, de culoarea castanului, roșiatic…), dar și negrul. Există congregații masculine și feminine, fondate recent, care se îmbracă chiar în albastru, deoarece, la inspirația franciscană antică, au adăugat-o prin contopire și pe cea mariană. Evident, culoarea a avut dintotdeauna o încărcătură simbolică legată de memoria identității spirituale a grupului care a adoptat-o. Dar, ce gândea Francisc însuși despre culoarea îmbrăcămintei?
În Regulă el nu prescrie nicio culoare a hainei celor care îl urmau făcând pocăință, cerându-le numai să „se îmbrace cu haine umile”, să „se îmbrace cu haine sărace”. Unul dintre biografi amintește de un elogiu făcut ciocârliei: „Penele sale au culoarea pământului. Ea dă exemplu celor consacrați că nu trebuie să aibă haine elegante și fine, ci cu nuanțe cenușii, ca pământul”. Spre anul 1240, un cronicar englez pomenea de niște frați minori îmbrăcați cu „tunici lungi de culoare gri”. În Constituțiunile de la Narbone (1260), Ministrul General al Ordinului, Bonaventura, dispunea ca frații să nu se îmbrace nici în negru, nici în alb.
Până la Constituțiunile din anul 1803, Frații Minori Conventuali erau obligați să poarte culoarea cenușie, dar din 1823 a început să predomine negrul. Frații Minori Observanți au făcut trecerea oficială de la cenușiu la maro în Capitulul de la Assisi din anul 1895, când Leon XIII a reunit diferitele familii ale Observanței (Reformați, Alcantarini, Recolletti etc.) într-un singur Ordin, „Frații Minori”. Frații Minori Capucini s-au decis pentru culoarea actuală maro-castanie în 1912.
Culoarea hainei familiilor franciscane din primul Ordin variază în funcție de nașterea și dezvoltarea curentelor din interiorul Ordinului. Până la 1517, familia franciscană, apărută în 1209, era în mod juridic una singură, condusă de un Ministru General, considerat succesor direct al sfântului Francisc. În acest an, Leon X a acordat independență juridică mișcării Observanței, începute de fratele laic al sfântului Francisc la Foligno în 1368, constrângându-l pe Ministrul General al familiei inițiale să înmâneze sigiliul oficial al Ordinului la cel al Observanței, prin aceasta decretând apariția unei noii familii din cea antică și originară. Dreptul nu a schimbat niciodată istoria! Din Observanță, contestată pe diferite fronturi, derivă și familia Capucinilor (1525) care sub tutela juridică a Minorilor Conventuali ajunge independența juridică în 1628.
