Roman: Întâlnirea de formare anuală a persoanelor consacrate din Dieceza de Iași

Distribuie cu:

„Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii ne invită, în fiecare an, să luăm în considerare darul preţios al chemării pe care Domnul o adresează fiecăruia dintre noi, poporul său credincios aflat pe cale, ca să putem lua parte la proiectul său de iubire şi să întrupăm frumuseţea evangheliei în diferitele stări de viaţă”, ne spune Papa Francisc în Mesajul său pentru cea de-a 61-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, din 21 aprilie 2024.

Ca în fiecare an, Biserica ne propune să medităm, în cea de-a IV-a duminică a Paştelui, asupra imaginii Bunului Păstor (In 10) şi din acest motiv suntem invitaţi să ne rugăm în mod special pentru vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată. La inițiativa pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv., vicar episcopal şi responsabil pentru secțiunea Viaţa Consacrată în Dieceza de Iaşi, și anul acesta, întâlnirea de formare anuală a avut loc la Roman, în cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan, sâmbătă, 20 aprilie 2024, cu o zi înaintea acestei duminici a Bunului Păstor, pentru o mai mare participare a persoanelor consacrate la acest program. Astfel, trebuie subliniat că au participat un număr consistent de participanți, circa 200, din toate cele cinci zone ale Diecezei de Iași: preoți, persoane consacrate cu diferite carisme, fecioare consacrate laice și terezine, seminariști și chiar laici simpatizanți ai diferitelor Institute de viață consacrată, care asemenea unui puzzle multicolor au format un întreg organism al speranței, așa cum ne invită să fim în Biserică și Papa Francisc în același mesaj al său: „ca indivizi şi comunitate, în varietatea carismelor şi a slujirilor, toţi împreună suntem chemaţi să dăm trup şi inimă speranţei evangheliei într-o lume marcată de provocări epocale”.

După salutul participanţilor, din partea pr. Cristian Blăjuţ, şi în special salutul adresat PS Petru Sescu, care a dorit să fie cu noi în această zi, pentru a ne asculta și a ne încuraja, s-a trecut la momentul de rugăciune din partea pr. Damian-Gheorghe Pătrașcu, ministru provincial OFMConv., și președinte al Conferinței Superiorilor Majori din România, care după ce a recitat rugăciunea domnească Tatăl nostru, a prezentat conferința: Persoanele consacrate în crăpăturile timpurilor actuale, într-o manieră paternă prin care a dorit să scoată în evidență că trăim într-o societate cu evidente fisuri (ca o casă care stă să cadă), în care multe din instituții și „forme de viață consacrată” implodează și aduc la lumină dorința de interioritate și cea de „o viață plină de sens/înțeleaptă” și coerentă a multora din contemporanii noștri. Este „kairos”-ul nostru, mai spunea părintele. Tocmai în această situație noi putem primi și însoți transformarea a ceea ce de obicei numim „viață consacrată”. Mai simplu, o viață comunitară fondată, după frumoasa expresie a Papei Francisc, ca „urmare mai îndeaproape a lui Isus Cristos”.

După pauză, au urmat lucrările în grupuri mici, iar la ora 12.00 a avut loc celebrarea Sfintei Liturghii prezidată de PS Petru şi concelebrată de preoții participanți la această întâlnire formativă. La omilie, Preasfințitul a scos în evidență două aspecte. Referindu-se la evanghelia zilei unde Isus le spune celor doisprezece: „Nu cumva vreți să plecați și voi?” (In 6,67), ne-a încurajat să rămânem fideli iubirii promise lui Isus în ziua profesiunii prin intermediul voturilor religioase, iar în al doilea rând să alimentăm fidelitate și iubirea noastră față de Dumnezeu și față de aproapele pe care îl slujim, prin acele mijloace comune  ale vieții religioase: ascultarea cuvântului, meditația, lectura spirituală, spovada și împărtășania, precum și prin Regula noastră de viață împreună cu carisma pe care o avem și o practicăm. Să ne îndeplinim, mai spunea Preasfințitul Petru, îndatoririle noastre zilnice  de persoane consacrate prin a face lucruri mici cu o inimă mare și nu invers. Să ne străduim să fim disponibili, generoși și veseli, cum ne repetă și Papa Francisc, de altfel, să ducem bucurie și pace lumii ce o întâlnim. „De aceea vă spun, încă o dată, ca în timpul Zilei Mondiale a Tineretului la Lisabona: „Rise up! – Ridicaţi-vă!”. Apoi, încheie mesajul său pentru noi persoanele consacrate cu aceste cuvinte: „Să ne trezim din somn, să ieșim din indiferență, să deschidem gratiile închisorii în care uneori ne-am închis, pentru ca fiecare dintre noi să poată descoperi propria vocație în Biserică şi în lume şi să devină pelerin de speranţă şi artizan de pace! Să ne pasionăm de viaţă şi să ne angajăm în îngrijirea iubitoare a celor care sunt lângă noi şi de ambientul în care locuim. Vă repet asta: să aveţi curajul de a intra în joc!”

După masa de prânz, au avut loc și prezentarea în plen a sintezelor celor 10 secretari ai grupurilor, din care au reieșit multe aspecte importante pentru timpurile care le trăim, pe baza întrebărilor ce au fost formulate din conferința pr. Damian-Gheorghe Pătrașcu. Cum reușesc eu să trăiesc viața mea consacrată între apostolat și interioritate, slujindu-l pe Dumnezeu în ciuda vremurilor pe care le trăim astăzi, a schimbărilor culturale tot mai frecvente, a crizelor mondiale, a modernismului? În Galileea timpului nostru, cu crizele și războaiele care au loc în lume, care este aportul meu personal și al comunității noastre ca semn profetic în lume? Toate aceste întrebări au avut ecou în grupuri și răspuns pertinent și realist la viața pe care o trăim în această societate tumultoasă. Papa Francisc ne spune că planeta  Pământ este Casa noastră dar și a lui Dumnezeu pentru care trebuie să ne îngrijim cu toții. „Înaintarea amenințătoare a unui al treilea război mondial pe bucăți; mulțimile de migranţi care fug din țara lor în căutarea unui viitor mai bun; creșterea constantă a numărului săracilor; pericolul de a compromite în mod ireversibil sănătatea planetei noastre”, la toate acestea adăugând-se și  dificultățile pe care le întâlnim zilnic şi care, toate acestea uneori, riscă să ne arunce și pe noi în resemnare sau în descurajare. Așadar, să nu cedăm disperării, tristeții, pesimismului, descurajării sau depresiei ci să fim acea breșă de lumină, far de lumină pentru lumea de astăzi prin dorința noastră de interioritate, de sacru, da pace și mai ales de iubire de Dumnezeu și de aproapele.

Să-i cerem în rugăciunea noastră zilnică lui Dumnezeu Tatăl să ne mențină mereu uniți cu Isus, Păstorul cel Bun care ne călăuzește la izvoarele vieții veșnice, spunând: Fă-ne atenți la glasul său şi prompți în urmarea sa pe calea adevărului, a iubirii şi a păcii.

Pr. Alexandru Olaru, OFMConv.,
secretarul Comisiei diecezane pentru Viaţa Consacrată

*

Mai multe imagini puteți vedea aici.

Distribuie cu: