Loading...

Ziua de patru a sfântului Francisc

Există prea multă semnificație evanghelică în numărul patru, încât să nu ne gândim că n-a fost deloc întâmplătoare moartea sfântului Francisc în chiar ziua de patru.

Sfântul Francisc și capitulul rogojinilor, un mozaic realizat de uniunea mozaiștilor din Ravenna în Montepaolo (FC), după un tablou de Lorenzo Ceregato. ©Arhiva MSA

Distribuie cu:

Poezioarele pe care le cântam în copilărie atribuiau numărul 4 celor „patru evangheliști”. Și nu există nicio îndoială; în Biblie, Evangheliile sunt propriu-zis în număr de 4: Matei, Marcu, Luca și Ioan. Fiecare dintre evangheliști este identificat printr-un simbol, așa încât să-i putem memora, dar și pentru a rezuma particularitățile lor: lui Matei îi revine omul înaripat (îngerul) pentru că Evanghelia sa începe cu cartea genealogiei lui Isus; lui Marcu îi revine leul, întrucât Evanghelia sa începe cu predica din deșert a lui Ioan Botezătorul, unde trăiau animale sălbatice; lui Luca îi este atribuit boul, pentru că Evanghelia sa începe cu viziunea lui Zaharia în templu, unde se sacrificau animale, precum boul și oaia; lui Ioan, în sfârșit, îi revine vulturul, ochiul care țintește soarele, pentru că Evanghelia sa începe prin contemplarea lui Isus-Dumnezeu: „La început era Cuvântul (…)” (In 1,1).

Tradiția aceasta face referire la viziunea profetului Ezechiel, primul care stă să amintească de înger, leu, bou și vultur (Ez 1,1-28; 10,14) și de cele patru ființe din jurul tronului Mielului, despre care vorbește Apocalipsul (Ap 4,8-10; 5,14). Nu mai puțin semnificative sunt cele patru zile trecute de la moartea și îngroparea lui Lazăr (In 11,17) și care „mirosea de acum” (v. 39).

Și cele „patru grupe de câte patru soldați” care îl păzeau pe Petru aflat în închisoare (Fap 12,3-4)!

„De patru ori mai mult” estre măsura cu care Zaheu, de bucurie că Isus a intrat în casa sa, promite să îndreptățească cu generozitate orice înșelăciune.

Dar, mai presus de toate, ora patru ale amiezii este ora exactă, un moment de neuitat, a întâlnirii apostolului Andrei cu un alt discipol fără nume și invitația din partea lui Isus ca aceștia să vadă unde locuia (In 1,38-40).

Există prea multă semnificație evanghelică în numărul patru, încât să nu ne gândim că n-a fost deloc întâmplătoare moartea sfântului Francisc în chiar ziua de patru. Într-adevăr, mai exact: „în anul trecerii 1226, pe 3 octombrie, la douăzeci de ani de când l-a urmat în mod desăvârșit pe Cristos și viața după faptele apostolilor (FF 816). Dar, după cum se calculau, la acea vreme, orele și zilele, seara făcea parte deja din ziua următoare (FF 1251).

Dar numărul patru este prezent și în misiunea fraților: „Atunci fericitul Francisc i-a adunat pe frați, și după ce le-a vorbit îndelung despre împărăția lui Dumnezeu, despre disprețul față de lume, despre renunțarea la propria voință, despre stăpânirea pe care trebuie să o avem asupra trupului, i-a împărțit în câte patru grupe, de câte doi, și le-a spus: Mergeți, dragi mei, doi câte doi în lumea întreagă și vestiți oamenilor pacea și pocăința spre iertarea păcatelor” (FF 366).

Au fost trimiși în cele patru puncte cardinale, după cum patru, conform Bibliei, sunt alegerile pe care pe care trebuie să le facă inima omului: „binele și răul, viața și moartea” (Sir 37,18).

* * *

Material apărut pe www.messaggerosantantonio.it

Distribuie cu: