Jubileu de argint celebrat la Surorile Clarise din Roman

Distribuie cu:

„Iată-mă, Doamne, vin ca să fac Voința Ta!”. Într-adevăr, este vorba despre o chemare și un răspuns, și despre fidelitatea care stă între două persoane. Cristos a rostit chemarea, iar sr. Tereza a răspuns și s-a dăruit în întregime şi definitiv Mirelui Ceresc, cu 25 de ani în urmă, ca să meargă pe urmele Sale imitând-o pe Sfânta Clara din Assisi. Acesta este un dar ceresc care cu greu poate fi descris în cuvinte omenești, deoarece este un mister care exprimă deja din această viață ceea ce va fi în veșnicie.

Celebrarea de reînnoire a voturilor la acest jubileu de 25 de ani de profesiune religioasă s-a desfășurat în prezența părintelui provincial al Fraților Franciscani Minori Conventuali din România, Damian-Gheorghe Pătrașcu, a părintelui asistent provincial al Surorilor Clarise, Alexandru Olaru, a altor frați preoți de la Institutul Teologic Franciscan din Roman, a pr. Viorel Ababei, spiritual la Institutul Teologic din Iași, persoane consacrate și mulți credincioși din oraș și din Adjudeni.

Părintele Damian, în predica sa, a vorbit despre simplitate și sfințenie dând ca exemplu desăvârșita mărturie de umilință a Sfintei Tereza a Pruncului Isus. „Dacă nu veți fi ca pruncii nu veți intra în împărăția cerurilor” ne spune Domnul Isus în Evanghelia zilei. Simplitatea, spunea părintele, îi conduce pe oameni la pace prin a fi ceea ce sunt chemați să fie, nici mai mult, dar nici mai puțin. Cel care joacă alt rol încercând să fie altcineva decât este va sfârși prin a se pierde pe sine într-un ocean de nefericire. 

Cuvântul de mulțumire al sorei Tereza adresat tuturor la sfârșitul Sfintei Liturghii a fost însoțit de o adâncă învățătură spirituală, în cadrul căruia a evidențiat importanța vocației la viața consacrată, care este o chemare veșnică și nu poate fi confundată cu o meserie. Nu este vorba despre „a face”, ci despre „a fi” ceea ce ne-a chemat Dumnezeu încă din veșnicie să fim. Amintind de cuvintele Sfântului Paul pe care Sfânta Clara le spunea mereu surorilor sale: „cunoaște-ți bine chemarea!”, a subliniat cât este de important să ne cunoaștem chemarea noastră pentru a putea să fim fideli acesteia. Legătura dintre insistența Sfintei Clara de a ne cunoaște chemarea și zbuciumul Sfintei Tereza de a-și descoperi chemarea sa la a fi iubire în Biserică, s-a împlinit și în viața sorei Tereza care a înțeles, a urmat și a perseverat în vocația ei de soră.

Deși o călugăriță de clauzură trăiește fizic închisă în mănăstire, spiritual ea este mai liberă ca oricând şi nimic nu o împiedică să trăiască în mod deplin vocația ei de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. În ochii lumii, o astfel de chemare pare de neînțeles, lăsând impresia unei îngrădiri obositoare a libertății, însă, în realitate, adevărata libertate abia atunci începe. Chiar dacă pereții mănăstirii se închid şi o ascund pe călugărită, se deschide însă cerul spre a-l contempla mai bine pe Dumnezeu. Acei pereți vin în sprijinul sufletului, protejând de vanitățile lumii, pentru ca sufletul să se poată înălța nestingherit spre cer. Suflete tăcute, ascunse şi tăinuite renunță la bucuriile efemere ale lumii, pentru a deveni ambasadori ai lui Dumnezeu pentru cei din lume. Mijlocesc cu iubire şi dăruire de sine pentru toate nevoile Bisericii şi ale lumii. Această viață tăinuită este, totodată, şi răspunsul la chemarea plină de iubire a lui Cristos care dorește aceste suflete doar pentru Sine, dar devine şi împlinirea unicului dor al sufletului care tânjește doar după unirea cu Dumnezeu.

Viața contemplativă nu este altceva decât împlinirea celei dintâi porunci a lui Dumnezeu. Și anume, aceea de: „a-l iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul și din toate puterile noastre”, iar sufletele care răspund la această chemare devin izvor de har pentru lume. Dumnezeu cheamă la această intimitate de prietenie cu El chiar și din rândul laicilor. Sfânta Clara spunea „transformă-te în întregime, prin contemplație, în imaginea dumnezeirii lui Isus”.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru că a dăruit-o lumii și Bisericii pe sora Tereza și că a făcut din ea o urmașă a Sfintei Clara cea săracă în cele lumești, dar atât de bogată în sfințenia sa. Să o însoțim în continuare cu rugăciunea noastră pe sora M. Tereza ca să devină o adevărată și sfântă „plăntuță” a Seraficului Sfânt Francisc.

*

Mai multe imagini se pot vedea aici.

Distribuie cu: