Loading...

Responsabilitatea lui Iuda

Trădarea din partea lui Iuda era prevăzută în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Ce responsabilitate a avut Iuda, ca instrument de realizare al planului de mântuire? Şi, în cele din urmă, Iuda a fost mântuit sau condamnat?

Responsabilitatea lui Iuda - © Fototeca MSA / Massardi Alida

Distribuie cu:

Prima întrebare e delicată şi complexă, întrucât implică o tematică cu două laturi. Pe de o parte, există libertatea eficace şi puternică a lui Dumnezeu, care acţionează în lume şi în istorie. De cealaltă parte, există libertatea alegerii cu care sunt înzestraţi oamenii, susţinută chiar de Sfânta Scriptură.

Evanghelia după sfântul Ioan (17,12) şi Faptele Apostolilor (1,16) exprimă planul divin prin cuvintele „ca să se împlinească Scriptura”. Pentru a înţelege pe deplin semnificaţia acestei afirmaţii, trebuie să reamintim că, în Biblie, Dumnezeu este adesea socotit a se afla şi la baza răului: „Eu întocmesc lumina şi creez întunericul, fac pacea şi provoc răul” (Is 45,7). Prin urmare, e vorba de o expresie destinată să exalte convingerea că şi libertatea umană, cu nechibzuinţa şi ruşinea ei, nu scapă planului general al lui Dumnezeu.

În lumina celor afirmate, se pot împleti cele două libertăţi: cea a lui Iuda, care optează în mod conştient şi responsabil pentru trădare, alăturându-se Satanei, şi cea a lui Dumnezeu, care introduce acest act uman infam în proiectul său eficient de mântuire. Eficienţa acţiunii divine e formulată tocmai prin expresia „ca să se împlinească Scriptura”, vrând astfel să demonstreze că Dumnezeu nu este luat prin surprindere şi depăşit de alegerea lui Iuda, ci mai degrabă că ea e condusă în planul de mântuire, care se va împlini chiar prin moartea lui Cristos.

Răspunsul la a doua întrebare este mai simplu. Misterul ultimelor clipe ale lui Iuda îi este cunoscut doar lui Dumnezeu. Nu ştim dacă în acel moment el s-a întors către Dumnezeu sau dacă l-a respins în mod definitiv. Zguduit de răul făcut, dar şi de remuşcare şi dramă, Iuda rămâne încredinţat doar misterului conştiinţei sale şi al lui Dumnezeu, care „pătrunde inima şi rărunchii”.

* * *

Material apărut în ediția tipărită a revistei Mesagerul Sfântului Anton (XXVII, nr. 159, martie-aprilie 2020). Revista se găsește și on-line la adresa: www.mesagerulsfantulanton.com

Distribuie cu: