Mici și mari, tineri și bătrâni, preoți și laici, din nou la Veronica!

Zilele de 24, 25 și 26 august au fost zile de har, zile istorice, atât pentru comunitatea din Nisiporești, dar și pentru mulțimea de pelerini din împrejurimi sau chiar de la distanțe mari.

La sărbătoarea Veronicăi Antal, ne-au însoțit în rugăciune PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași, părintele Damian-Gheorghe Pătrașcu, Ministrul Provincial al OFMConv, și alți preoți care au invocat împreună ajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea Fericitei Veronica Antal și a Sfântului Francisc.

Pelerinajul la mormântul Fericitei Veronica a coincis în acest an cu primirea relicvei Sfântului Francisc de Assisi, de la a cărei moarte s-au împlinit 800 de ani.

Astfel, în după-amiaza zilei de 24 august, comunitatea din Nisiporești și pelerinii adunați au trăit un moment deosebit de credință și emoție. Credincioșii s-au rugat și au cerut mijlocirea Sfântului Francisc.

Tinerii au purtat apoi relicva în procesiune spre biserică, iar credincioșii au însoțit-o în reculegere și rugăciune.

În același timp, comunitatea noastră și pelerinii prezenți au beneficiat de misiuni populare susținute de părintele Daniel Fechetă, OFMConv, directorul revistei „Mesagerul Sfântului Anton”.

Mulți se întreabă: oare ce-i atrage pe acești pelerini la Nisiporești? A fost oare Veronica o persoană deosebită, renumită pentru ceva anume? Nu, Veronica a fost o tânără obișnuită, născută într-o familie modestă, cu mai mulți copii, și a avut preocupări specifice unei tinere de la țară: a mers la munca câmpului, a avut grijă de frații mai mici, și-a ajutat părinții la muncile din gospodărie.

Și totuși Veronica, în simplitatea ei, în modestia și umilința ei, a trăit și a mărturisit credința în Isus Cristos ca nimeni alta, participând zilnic la Sfânta Liturghie pentru a se întâlni cu Mirele Divin, deși pentru aceasta trebuia să parcurgă 4 km la dus și 4 la întors, până în satul vecin, Hălăucești. Nici arșița, nici ploaia, nici viscolul, nici oboseala, nici vorbele oamenilor nu au oprit-o niciodată din drum.

În deschiderea pelerinajului, părintele paroh Fabian Blaj a adresat un „bun venit” călduros tuturor pelerinilor și preoților care au venit la sărbătoarea noastră, să ne rugăm împreună și să-i aducem laude și mulțumiri lui Dumnezeu pentru cele două modele de slujire și sfințenie, Sfântul Francisc și Fericita Veronica Antal. Ei au iubit cu înflăcărare Sfânta Euharistie, care ne deschide drumul spre împărăția cerurilor. Părintele a adresat apoi îndemnul de a ne deschide inimile și de a ne lăsa ajutați și luminați de forța credinței celor două modele sărbătorite.

Înainte de începerea liturghiei din 25 august, Părintele Provincial, Damian-Gheorghe Pătrașcu, i-a îndemnat pe pelerini și pe toți cei prezenți la sărbătoarea Fericitei Veronica să se bucure.

În mijlocul tuturor suferințelor și greutăților vieții, să privim cu speranță la Isus Cristos și la Fericita Veronica, izvorul adevăratei bucurii.

În cele trei predici din aceste zile binecuvântate, părintele Daniel Fechetă a meditat asupra vieții și spiritualității Sfântului Francisc de Assisi, făcând permanent o paralelă cu viața Fericitei Veronica de la Nisiporești, care l-a acceptat pe Isus Cristos în viața sa, l-a iubit și l-a slujit și și-a dat viața pentru el.

Deși au trăit în timpuri diferite, pe cei doi îi leagă modestia, simplitatea și umilința cu care l-au slujit pe Isus Cristos, credința nestrămutată în Sfânta Euharistie.

Părintele predicator a scos în evidență faptul că există în viața noastră momente când tot ceea ce plănuim, toate visele și speranțele noastre, se năruie. La fel s-a spulberat și visul lui Francisc de a deveni cavaler. Dumnezeu îi cere să se întoarcă la Assisi și să repare biserica sa, care se afla în ruină. Francisc a înțeles mai târziu că era vorba nu de biserica cea construită din piatră, ci de biserica din inima noastră, o biserică ce îl are pe Isus Cristos.

În continuare, părintele predicator relatează cum Francisc renunță la bogăție și îmbrățișează frumusețea sărăciei, a vieții simple, dedicate lui Dumnezeu și aproapelui. Idealul său de viață este imitarea lui Cristos în sărăcie și umilință și este urmat de mulți tineri. Francisc a învățat că domnia banilor aduce doar nenorociri, necredință, corupție, dezbinarea familiilor. Banul este un stăpân periculos care îi transformă în slugi netrebnice pe toți cei care cad în această patimă. Biserica construită în inimi, împărăția lui Dumnezeu, era biserica pe care Francisc trebuia să o revitalizeze. S-a detașat de tot ce îl împiedica să-l urmeze pe Dumnezeu și a înțeles frumusețea sărăciei.

Fericita Veronica ne îndeamnă să nu credem că totul e pierdut când lucrurile nu corespund dorințelor noastre. Dumnezeu are planul său în legătură cu fiecare dintre noi și ne lasă posibilitatea de a alege stăpânul, nu sluga. Francisc s-a încredințat lui Dumnezeu, devenind o icoană desăvârșită a slujirii lui, a dragostei față de Isus din Sfânta Euharistie.

Asemenea lui, Veronica Antal a trăit și a mărturisit prin fapte, nu prin vorbe, credința sa în Isus, Mirele veșnic. Într-un bilet scris de mâna ei, există acest legământ:

Dându-și viața pentru Mirele ei, Veronica a devenit un „crin însângerat”, crescut în grădina Maicii Domnului, un simbol al sacrificiului pentru apărarea purității și castității.

Părintele predicator a explicat în continuare că Francisc a ascultat vocea celui care i-a vorbit și nu l-a mai interesat nici bogăția, nici mărirea, nici orgoliul, cea mai periculoasă boală a omului. Asemenea lui Francisc, Veronica, cea care a știut să înfrunte răul, care și-a apărat curăția cu prețul vieții, care a mărturisit cu tărie credința în Isus Cristos, care a scris o pagină însângerată în cartea vieții, se înscrie pentru veșnicie în rândul fericiților și sfinților din ceruri care stau de-a dreapta lui Dumnezeu.

La sfârșitul Liturghiei pontificale, după mulțumirile adresate de părintele paroh, PS Episcop Iosif Păuleț ne-a reamintit tuturor că anul pastoral este dedicat euharistiei, care ne hrănește speranța. Sfânta Biserică ne propune două modele demne de a fi imitate. Acestea au tras din Euharistie toată puterea de trăire a credinței.

Preasfințitul ne-a îndemnat pe toți cei prezenți la acest pelerinaj să iubim și să adorăm Euharistia, hrana sufletească a fiecăruia dintre noi, și să-l iubim mai mult pe Isus prezent în Sfânta Euharistie.

Prof. Tereza Mihăică

1 2 ►