Expunerea moaștelor Sf. Anton de Padova din 2010.

Distribuie cu:

În acel an se terminaseră lucrările la Bazilica somptuoasă pe care padovani i-au închinat-o. Cu prilejul translocării rămășițelor pământești a fost efectuată și recunoașterea acestora. Pentru prezidarea ceremoniilor solemne a fost chemat Sfântul Bonaventura de Bagnoregio, atunci Ministru general al Ordinului Franciscan.

Când Sfântul Bonaventura a deschis sicriul a fost martorul unei minuni nemaiîntâlnite. Printre rămășițele descompuse, ca toate cele supuse putrezirii, a descoperit limba neputrezită a sfântului, „proaspătă, roșiatică, intactă”. Dumnezeu l-a răsplătit pe acest mare vestitor al evangheliei lăsându-i neatins organul vorbirii.

Pus în fața unei asemenea minuni, Sfântul Bonaventura, luând în mâinile sale limba Sfântului, a izbucnit într-un cântec de bucurie, exclamând: „O, limbă binecuvântată, care întotdeauna l-ai preamărit pe Domnul și i-ai făcut și pe alții să-l preamărească, acum se vădește ce mare merit ai dobândit la Dumnezeu!”.

Pentru cei care vizitează Bazilica, în minunata capelă ce găzduiește relicvele cele mai importante, poate admira chiar și astăzi limba intactă a Sfântului, păstrată într-un relicvariu prețios.

De-a lungul secolelor, o asemenea minune a fost mereu sărbătorită printr-o celebrare liturgică în fiecare an în ziua de 18 februarie. O sărbătoare a Sfântului pe care o putem numi „iernatică”, dat fiind că cea mai cunoscută sărbătoare a lui este celebrată în ziua de 13 iunie, ziua aniversară a morții sale, din 1231.

Sărbătoarea din februarie, cunoscută și sub numele de „Sărbătoarea Limbii”, se bucură de participarea Delegatului Pontifical, de Autoritățile civile, de numeroși cinstitori și pelerini.

În ziua aceasta Bazilica din Padova răsună de cântări și ceremonii solemne, de celebrări și de o procesiune specială animată de membrii „Pia Unione dei Macellai” din Padova.

Totul pentru a aminti minunea ce a străbătut secolele. Un miracol prin care Dumnezeu a vrut să răsplătească pe slujitorul său Anton, recunoscut ca cel mai de seamă evanghelizator al Evului Mediu. Iar când, în anul 1946, Biserica i-a conferit titlul de „Doctor al Bisericii”, papa Pius al XII-lea l-a proclamat „Doctor evanghelic”. De fapt, cel mai vechi simbol asociat imaginii sale a fost dintotdeauna cartea Evangheliilor, pe care o ține în mâini. O sărbătoare care să ne amintească, așadar, principala trăsătură a sfințeniei și misiunii săvârșite de Sfântul din Padova.

***

Material apărut pe www.sanfrancescopatronoditalia.it

Distribuie cu: