@ Ilustrație de Giuliano Dinon/Arhiva MSA

Distribuie cu:

Primăvara, literalmente „prima splendoare”. Momentul în care natura se trezește și se reînnoiește, reamintindu-ne că viața e mai tare decât moartea, lumina mai tare decât întunericul.

O renaștere care înviorează toate, atât de mult încât folosim termenul pentru a indica orice oportunitate de reînnoire socială și politică, de trezire a conștiinței, de noi energii colective: primăvara de la Praga, primăvara arabă…

Iată, astăzi este timpul unei noi primăveri pentru omenire, întrucât alternativa ar fi o iarnă tare grea și letală.

Aș dori să vă relatez o poveste. A fost odată o lege a pieței care promitea să transforme în mod miraculos egoismul individual în bunăstare colectivă, consumul care să satisfacă orice dorință (ori capriciu), tot mai mare, pentru toți.

Când a fost evident că miracolul nu se va petrece nicicând, iar „pentru toți” însemna de fapt „pentru câțiva”, și în timp ce ceilalți deveneau tot mai săraci, s-a găsit de cuviință să se relateze o altă poveste.

Pentru că nu dădea bine ideea că miracolul nu ar fi avut loc niciodată, că sistemul era greșit, atunci era evident că trebuia să se inventeze un dușman: lucrurile nu funcționează așa cum ar trebui pentru că există cineva care interferează, care amenință, care pune bețe în roate, care surpă în timp ce alții clădesc, că ne sustrage resursele.

Așa că la fabula capitalismului s-a adăugat fabula populismului și cea a rasismului. Dacă vrem cu adevărat o nouă primăvară, să încetăm cu poveștile. Lumea e una singură, Tatăl este unul singur, să ne păstrăm umanitatea și să găsim răspunsuri oneste la provocările timpurilor prezente, timpuri care pot fi o nouă lumină.

***

Material apărut pe www.messaggerosantantonio.it

Distribuie cu: