Prima comemorare a fericitei Veronica Antal. Zile de sărbătoare, zile de har și binecuvântare

Distribuie cu:

Programul a debutat cu un pelerinaj de la biserica parohială, de la monumentul închinat Veronicăi, spre locul unde aceasta și-a găsit sfârșitul străpunsă de peste patruzeci de lovituri de cuțit, sacrificându-și viața pentru păstrarea curăției. Avea strâns în mână rozariul, arma sfântă cu care s-a apărat de pornirile animalice ale criminalului.

La ora 8.45, la locul martiriului, s-a desfășurat un moment de rugăciune, de profesiune și de reînnoire a profesiunii. Pe drumul de întoarcere s-a recitat rozariul.

La ora 11.30, la mormântul fericitei din biserica parohială din Nisiporești, a avut loc liturghia solemnă, celebrată de un număr însemnat de preoți. Cuvântul de învățătură a fost adresat mulțimii de pelerini, veniți din împrejurimi și chiar de mai departe, de pr. Cristian Blăjuț, care a menționat că fiecare creștin primește la botez trei virtuți: credința, speranța și dragostea. De asemenea, părintele a accentuat faptul că iubirea față de Dumnezeu nu este completă dacă nu este însoțită de iubirea față de aproapele. Întâi a fost iubirea lui Dumnezeu, pentru că a creat omul după chipul și asemănarea sa, apoi a fost iubirea noastră față de el, creatorul și răscumpărătorul nostru.

Credința în Dumnezeu nu se arată prin vorbe, ci prin faptele noastre, prin viața pe care o ducem zi de zi, călăuziți fiind de Dumnezeu. Dumnezeu nu ne cere imposibilul, nu ne cere să urnim munții, ci ne cere fapte concrete, prin care să-i arătăm iubirea și credința noastră. Apogeul credinței noastre este trăirea cu Cristos, în Cristos și prin Cristos.

Credința Veronicăi Antal, fată simplă de la țară, iubirea pentru Mirele ei veșnic s-a manifestat prin lucruri obișnuite, dar pline de dăruire, de trăire sinceră și de respectare a poruncilor lui Dumnezeu.

Din mărturiile persoanelor care au cunoscut-o, reies dovezile simple ale credinței și iubirii sale față de Dumnezeu și față de aproapele. Veronica iubea copiii, ajuta mamele cu copii mici, îi învăța să se roage, să primească cu evlavie sacramentele. Veronica avea spirit de rugăciune, era exemplu de generozitate și de practicare a virtuților. Iubirea față de Dumnezeu, trăirea acestei iubiri, nu doar declarativ, ci prin fapte, ne dă și nouă putere în primejdii, sprijin în încercările vieții și speranță că la sfârșitul vieții în vom vedea pe Dumnezeu.

Programul spiritual a continuat până la ora 22.30, cu diferite rugăciuni și devoțiuni, cu Sfânta Liturghie de la ora 18.00, apoi Ora mariană și procesiunea de încheiere la mormântul din biserică.

* * *

Distribuie cu: