Loading...

Cei care mă caută mă găsesc

La începutul cărții intitulată Proslogion, sfântul Anselm din Canterbury (1034-1109) scrie o rugăciune foarte frumoasă, care, după părerea mea, exprimă într-un fel specific creștinului medieval, „neliniștea sfântă a căutării lui Dumnezeu”.

Cei care mă caută mă găsesc (Prov 8,17)

Distribuie cu:

Este o rugăciune potrivită pentru pregătirea întregii noastre ființe, „duhul, sufletul şi trupul” (1Tes 5,23), în vederea reculegerii și a căutării lui Dumnezeu: „Acum, biet muritor, părăseşte-ţi, pentru un timp, treburile şi lasă-ţi, o clipă, gândurile cele neodihnite. Îndepărtează grijile care te apasă şi uită de trudnicele tale ocupaţii. Ocupă-te, un pic, de Dumnezeu şi odihneşte-te în El. Intră în chilia duhului tău, alungând din ea totul în afară de Dumnezeu şi de ceea ce te-ar putea ajuta să-L cauţi; şi după ce ai închis uşa, caută-L! […] Şi vorbeşte acum, o, inimă a mea, vorbeşte cu fiinţa ta întreagă către Domnul: «Chipul tău îl caut, Dumnezeule, caut chipul tău» (Ps 26,8). De aceea, Doamne, Dumnezeul meu, dă inimii mele învăţătură unde şi cum trebuie să Te caute, unde şi cum să Te găsească… Învaţă-mă să Te caut; arată-Te celui care Te caută, căci nu Te pot căuta, dacă nu mă înveţi, nici nu Te pot găsi, dacă nu Te arăţi. Fă astfel încât să Te caut dorindu-Te, să Te doresc căutându-Te, să Te găsesc iubindu-Te şi să Te iubesc găsindu-Te.”

Sfântul apostol Paul afirmă în discursul din Areopag că Dumnezeu i-a fixat omului „timpuri determinate şi hotare între care să locuiască pentru a-l căuta pe Dumnezeu, fie şi numai bâjbâind, şi să-l găsească, deşi nu este departe de fiecare dintre noi Căci în el trăim, ne mişcăm şi suntem” (Fap17,26-28).

Vorbind despre căutarea lui Dumnezeu, Benedict al XVI-lea spunea într-una din omiliile sale că cel care crede este tras înlăuntrul unei stări în care este cuprins de neliniştea lui Dumnezeu. Papa emerit sugera în acest sens exemplul celor trei magi: „Oamenii care au pornit atunci spre necunoscut erau, în orice caz, oameni cu inima neliniştită. Oameni stimulaţi de căutarea neliniştită a lui Dumnezeu şi a mântuirii lumii. Oameni în aşteptare, care nu se mulţumeau cu salariul lor asigurat şi cu poziţia lor socială probabil considerabilă. Erau în căutarea realităţii mai mari. Voiau nu numai să ştie. Voiau să recunoască adevărul cu privire la noi şi cu privire la Dumnezeu şi la lume. Pelerinajul lor exterior era expresie a faptului că ei în interior erau pe drum, expresie a pelerinajului interior al inimii lor. Erau oameni care-l căutau pe Dumnezeu şi, în definitiv, erau în drum spre El. Erau căutători ai lui Dumnezeu.”

Neliniștea căutării lui Dumnezeu nu este asemenea neliniștilor față de alte lucruri, cum sunt, de pildă, cele despre care ne vorbește Isus în capitolul. 6 al Evangheliei după Matei: „Nu vă îngrijorați spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?» Căci pe toate acestea le caută neamurile [păgâne]; dar Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga. Deci nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei răutatea ei” (Mt 6,24-34).

Neliniștea căutării spirituale este, până la urmă, starea de spirit a ucenicului, care nu se oprește din căutare mulțumit de ceea ce știe despre Dumnezeu, ci continuă să-l caute și să-l descopere, uimit, încântat și plin de bucurie. În plus, tocmai neliniștea căutării lui Dumnezeu întreține condiția de pelerin, contribuie la dobândirea libertății interioare, și conduce progresiv de la suprafață spre profunzime. Un astfel de om, evident condus de legea Duhului (cf. Rom 8,2), nu mai poate fi cumpărat, manevrat, instrumentalizat, înșelat; nimic nu-l mai poate împiedica să se dedice căutării lui Dumnezeu. În fond, ce i se mai poate lua unui om căruia Dumnezeu îi este suficient?! O spune atât de bine apostolul Paul: „Cine ne mai poate despărți de dragostea lui Cristos?” (Rom 8,28).

Dumnezeu ne încurajează și ne asigură că îl vom găsi dacă îl vom căuta din toată inima: „Mă veţi căuta şi mă veţi găsi pentru că mă veţi căuta din toată inima voastră” (Ier 29,13).

* * *

Material publicat în ediția tipărită a revistei Mesagerul sfântului Anton, An XXIV, nr. 143, iulie-august 2017.

Distribuie cu: