Loading...

ITRCF: Simpozion internațional

Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman a fost gazda Simpozionului Internațional „Sfidări ideologice și credința creștină”, la început de an academic 2019-2020, în data de 2 octombrie 2019. Evenimentul s-a desfășurat în Aula Pr. Petru Albert, având două secțiuni și ample dezbateri științifice la care au participat numeroși preoți, persoane consacrate, profesori, studenți, precum și credincioși interesați de cunoașterea și aprofundarea tematicii propuse, fundament al înțelegerii creștinismului prin credință.

Simpozion internațional: „Sfidări ideologice și credința creștină”

Distribuie cu:

Rectorul Institutului, pr. lect. dr. Mihai Afrențoae, a adresat, în deschidere, cuvântul inaugural și a oferit auditoriului o posibilă cheie de interpretare tematică prin punerea în opoziție a ideologiilor marilor imperii ale lumii cu credința poporului ales de Dumnezeu. Subsumarea ideologiilor unor interese sociale, politice, sau de altă natură, constituie diferența majoră între deziderate și credința care transcende interesul uman, care dă sens vieții.

Prima conferință a aparținut pr. Jude Winkler, Abramo: Fede e ideologia, cu referire la percepția asupra portretului lui Abraham în Cartea Genezei și comentariile prin care cele trei mari religii monoteiste (iudaismul, creștinismul și islamismul) îl prezintă. Autorul atrage atenția că Abraham era un „enoteist”, întrucât i-a slujit doar unui Dumnezeu, în timp ce probabil credea în existența altor zei cărora nu voia să le slujească. Dumnezeu a inițiat dialogul cu Abraham, prin chemarea sa la împlinirea unei misiuni, chiar dacă, la început, credința lui Abraham nu era matură. Răspunsul și acțiunile lui ulterioare denotă o credință bazată pe încredere și dialog.  Sacrificiul lui Isaac reprezintă momentul când Abraham este chemat la experiența cea mai puternică a credinței sale. Acest episod este explicat de creștini prin asemănarea cu Dumnezeu care este gata să îl sacrifice pe unicul său fiu, iar Isus este ca berbecul, sacrificat în locul nostru. Astfel, Isus a luat asupra sa suferințele noastre. Dincolo de interpretări sau considerente, credința și dialogul cer umilință profundă, capacitatea de a recunoaște că adevărul este mai mare decât ceea ce putem percepe, fiind necesară o permanentă disponibilitate.

Următoarea conferință, a pr. drd. Iosif Antili, Spirit profetic versus ideologie în Cartea lui Ieremia, prezintă conflictul dintre Ieremia și Anania, profeți martori la distrugerea Ierusalimului și plecarea în captivitatea din Babilon a poporului evreu. Încercarea de a identifica vina pentru care este supus încercărilor conduce la cauze precum idolatria, liderii politici și religioși, profeții falși. Aceștia din urmă pretind exclusivitate în înterpretarea voinței lui Yhwh, sub titlul de oracolul Domnului. Divergența de opinie dintre Ieremia care afirmă că este spre binele poporului să nu rupă tratatul de vasalitate și opinia lui Anania în încrederea oarbă că Dumnezeu va zdrobi jugul robiei, opune, de fapt, o ideologie (Anania) spiritului profetic (Ieremia). Mai mult, credibilitatea de care se bucură Anania trădează un sistem de relații din Templu, încrederea că Dumnezeu protejează mereu poporul, o poziție triumfalistă, o falsă imagine a lui Dumnezeu. Interpretarea autorului depășește acest capitol biblic și atrage atenția asupra pericolului ideologiei în interiorul Bisericii, cu scopul aservirii religiei unor interese. În final, ne este lansată provocarea de a ne situa noi înșine în paleta largă de nuanțe dintre ideologie și credință.

Prima secțiune s-a încheiat cu intervenția doamnei dr. Melinda Cârcu, conferință cu titlul Medicina între credință și știință. Au fost făcute multiple trimiteri la sf. apostol Luca, medic de profesie, ca model de asumare a credinței și de slujire a aproapelui. Smerenia este cuvântul de ordine atunci când bolnavul devine pacient, cu o identitate și un profil psihologic, nu doar un caz clinic, o statistică. În cadrul activității medicale sunt amintite elementele specifice care alcătuiesc profilaxia, factorii patogeni de risc, precum și nevoile sau limitele pacientului, practic o abordare a medicinei de familie ce aduce relația medic – pacient în contextul personalizării și al respectului. Privită ca o activitate interdisciplinară, medicina de familie nu doar promovează norme de prevenție, personalizare și participare la evaluarea stării de sănătate, ci se impune ca un domeniu conectat la descoperirile științifice și aplicabilitatea lor în sistemul medical.  Conferința se încheie cu parafrazarea că medicul vindecă uneori, ameliorează adesea și alină întotdeauna.

 * * *

Secțiunea a doua se deschide prin conferința sr. Silvana Fužinato, prof. dr. la Facultatea de Teologie din Đakovo, Croația, cu lucrarea intitulată La fede nel Vangelo di Giovanni. Este pusă în evidență centralitatea credinței și faptul că Evanghelia are scop misionar. Autoarea explică terminologia din vocabularul ioanian al credinței și aspectele fundamentale ale concepției ioaniene. Un prim aspect analizează credința ca relație, realitate ce decodează nu Cuvântul care se contemplă pe el însuși, ci faptul că Dumnezeu a voit să se regăsească pe sine însuși în relația cu cineva. Dinamismul credinței ca relație se găsește în întâlnirea lui Isus cu paraliticul pe care îl vindecă, fapt ce nu arată doar puterea mântuitoare a cuvântului lui Isus, dar și începutul drumului de credință, născut din întâlnirea personală a Cuvântului întrupat și din ascultarea cuvântului Său mântuitor. Analiza exegetică se referă apoi la credință și ascultare, alt aspect fundamental al credinței ioaniene. De fapt, ascultarea cuvântului nu depinde, ci conduce la credință. Este necesar ca „ascultarea” să nu rămână doar un act intelectual, adică o simplă „acceptare”. În continuare, suntem invitați să privim cunoașterea ca pe un alt aspect fundamental al dinamismului credinței. Episodul cu femeia samariteană și răspunsurile date lui Isus ilustrează o tehnică progresivă de revelație din partea lui Isus și o recunoaștere graduală din partea femeii. Credința care dă viață și mărturia credinței nu semnifică transmiterea unei doctrine sau a unui proiect social-religios, ci intenţia de a-i face pe alții să participe la întâlnirea personală a Cuvântului întrupat. Conferința conchide asupra responsabilității deoarece responsabilitatea celui ce crede în Dumnezeu nu este altceva decât a împlini voința Sa în mod liber și a fi responsabili față de fiecare ființă umană.

Prof. univ. dr. Martin Joseph McKeever, în conferința sa cu titlul Sfide delle nuove ideologie e la fede cristiana, alcătuiește o grilă pe baza căreia îi neagă credinței creștine statutul de ideologie, punctul de referință fiind adevărul. Evanghelia singură nu ne oferă un răspuns direct la provocările ideologice, fiind necesară medierea unei reflecții critice asupra istoriei. Autorul propune 5 caracteristici principale ale oricărei ideologii, apoi reduce grila de interpretare la utilizarea instrumentală a anumitor idei reductive din partea unuia sau a mai multor grupuri sociale, pentru a-și promova interesele printr-un program de acțiune. Spre exemplificare, sunt prezentate fundamentalismul islamic și neoliberalismul. Agenda politică a fundamentalismului islamic este extrem de violentă, prevăzând eliminarea fizică a „necredincioșilor”, chiar din rândul musulmanilor, acesta având toate caracteristicile unei ideologii, în timp ce ideile reductive ale neoliberalismului privesc mai presus de toate relațiile dintre individ și stat. Libertatea economică a individului este considerată ca element predominant al organizării sociale. Credința creștină este identificată drept resursă în lupta împotriva noilor ideologii. Contextul cultural contemporan nu este neutral, fiind adesea produsul ideologiilor vechi sau noi ce afectează credința creștină. În spatele oricărei ideologii noi și vechi există o căutare aberantă a sensului, în opoziție cu credința creștină care se înțelege ca un canal de viață unde se manifestă plinătatea sensului ce poate fi găsit numai în Dumnezeu.

Conferinţa finală a fost susţinută de către domnul prof. dr. Bulancea Gabriel, cu tema Itinerariul credinţei în creaţia lui Johann Sebastian Bach, concepută ca incursiune în viaţa acestui compozitor aparţinând sec. al XVIII-lea, spre finalul perioadei baroce. S-a ilustrat cu numeroase exemple muzicale modul în care transpare credinţa în creaţia lui J. S. Bach şi au fost evidenţiate idei precum: arta muzicală – act de comunicare între compozitor şi Dumnezeu, naşterea creaţiei muzicale dintr-o posibilă rugăciune a inimii, sau din dorul de moarte al autorului, kalokagathia. Motivele, temele sau înlănţuirile armonice bachiene capătă uneori o tensiune neobişnuită a cărei amplitudine se poate regăsi tot în spaţiul culturii germane. Muzica lui dezvoltă pe alocuri o coloratură incandescentă care se constituie ca expresie a unui alt tip de mentalitate şi care are drept suport credinţa de nezdruncinat în valorile vieţii. Bach intuieşte paradoxul creştinismului căruia îi dă o rezolvare prin restabilirea raportului dintre credinţă şi raţiune. Muzica, în concepţia lui, îşi găseşte adevărata menire în actul de slujire a omului făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ea are capacitatea să resusciteze facultatea morală, omul putând să recapete verticalitatea spirituală. Cântecele tristeţii încetează a mai fi dureroase şi lacrimile devin arzătoare ca în momentul supremelor revelaţii mistice. Despre impactul psihologic al muzicii lui J. S. Bach a scris Emil Cioran în Cartea amăgirilor: Simt cum îmi pierd materia, cum cad rezistenţele fizice şi cum mă topesc armoniile şi ascensiunile unor melodii interioare.

* * *

Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman a fost gazda Simpozionului Internațional „Sfidări ideologice și…

Publicată de Provincia OFMConv. din România pe Joi, 3 octombrie 2019

Distribuie cu: