Loading...

Dumnezeu scrutează inima

La întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, Papa Francisc a comentat pe marginea lecturii evanghelice din această duminică, spunând că sunt două figuri în opoziție: cărturarul și văduva.

Distribuie cu:

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Episodul evanghelic de astăzi (cf. Mc 12,38-44) încheie seria de învățături date de Isus în templul din Ierusalim și scoate în evidență două figuri în opoziție: cărturarul și văduva. Dar de ce sunt în opoziție? Cărturarul reprezintă persoanele importante, bogate, influente; cealaltă – văduva – îi reprezintă pe cei din urmă, pe săraci, pe cei slabi. În realitate, evaluarea fermă a lui Isus față de cărturari nu se referă la toată categoria, ci este referită la cei dintre ei care arată ostentativ poziția lor socială, se împopoțonează cu titlul de „rabbi”, adică învățător, le place să fie salutați și să ocupe primele locuri (cf. v. 38-39). Ceea ce este mai rău este că ostentația lor este mai ales de natură religioasă, pentru că se roagă – spune Isus – „îndelung pentru ca să fie văzuți” (v. 40) și se folosesc de Dumnezeu pentru a se acredita ca apărători ai legii sale. Și această atitudine de superioritate și de vanitate îi duce la disprețul față de cei care contează puțin sau se află într-o poziție economică dezavantajoasă, precum cazul văduvelor.

Isus demască acest mecanism pervers: denunță asuprirea celor slabi făcută în mod instrumental pe baza motivațiilor religioase, spunând clar că Dumnezeu este de partea celor din urmă. Și pentru a imprima bine această lecție în mintea discipolilor le oferă un exemplu viu: o văduvă săracă, a cărei poziție socială era irelevantă pentru că era lipsită de un soț care să poată apăra drepturile sale și care devenea pentru asta pradă ușoară a vreunui creditor fără scrupule, pentru că acești creditori îi persecutau pe cei slabi pentru ca să îi plătească. Această femeie, care merge să depună în visteria templului numai două monede mici, tot ceea ce îi rămăsese, și face ofranda sa încercând să treacă neobservată, aproape rușinându-se. Însă, tocmai în această umilință, ea face o faptă încărcată de mare semnificație religioase și spirituală. Acel gest plin de jertfă nu scapă privirii lui Isus, care dimpotrivă vede strălucind în el dăruirea totală de sine la care vrea să îi educe pe discipolii Săi.

Învățătura pe care ne-o oferă Isus astăzi ne ajută să recuperăm ceea ce este esențial în viața noastră și favorizează o relație concretă și cotidiană cu Dumnezeu. Frați și surori, cântarele Domnului sunt diferite de ale noastre. El cântărește diferit persoanele și gesturile lor: Dumnezeu nu măsoară cantitatea ci calitatea, scrutează inima, privește la curăția intențiilor. Asta înseamnă că „a da” lui Dumnezeu în rugăciune și celorlalți în caritate ar trebui mereu să ne scape de ritualism și de formalism, precum și de logica de a calcula, și trebuie să fie exprimare de gratuitate, așa cum a făcut Isus cu noi: ne-a mântuit gratuit; nu ne-a pus să plătim răscumpărarea. Ne-am mântuit gratuit. Și noi, trebuie să facem lucrurile ca exprimare de gratuitate. Iată de ce Isus o indică pe acea văduvă săracă și generoasă ca model de viață creștină de imitat. Nu știm numele ei, însă cunoaștem inima ei – o vom găsi în cer și vom merge să o salutăm, cu siguranță; și este ceea ce contează în fața lui Dumnezeu. Când suntem ispitiți de dorința să ne afișăm și să ne contabilizăm gesturilor de altruism, când suntem prea interesați de privirea altora și – permiteți-mi cuvântul – când ne „împăunăm”, să ne gândim la femeia aceasta. Ne va face bine: ne va ajuta să ne despuiem de surplus pentru a merge la ceea ce contează cu adevărat și să rămânem umili.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Ieri, la Barcelona, a avut loc beatificarea părintelui Teodoro Illera del Olmo și cincisprezece însoțitori martiri. Este vorba despre treisprezece consacrați și trei credincioși laici. De Congregația „Sfântul Petru în Lanțuri” aparțineau nouă călugări și laicii; trei călugărițe erau Capucine ale Mamei Păstorului Divin și una era Franciscană a Preasfintei Inimi. Acești noi fericiți au fost uciși toți pentru credința lor, în locuri și date diferite, în timpul războiului și persecuției religioase din secolul trecut din Spania. Să îl lăudăm pe Domnul pentru acești martori curajoși ai săi și aplauze pentru ei!

Astăzi este centenarul sfârșitului primului război mondial, pe care predecesorul meu Papa Benedict al XVI-lea l-a definit „măcel inutil”. Pentru aceasta astăzi, la 13.30 ora italiană, vor suna clopotele în toată lumea, și cele de la Bazilica San Pietro. Pagina istorică a primului conflict mondial este pentru toți un avertisment sever de a respinge cultura războiului și de a căuta orice mijloc legitim pentru a pune capăt conflictelor care încă însângerează multe regiuni din lume. Se pare că noi nu învățăm. În timp ce ne rugăm pentru toate victimele acelei tragedii uriașe, să spunem cu putere: să investim pe pace, nu pe război! Și, ca semn emblematic, să îl luăm pe cel al marelui Sfânt Martin din Tours, pe care îl amintim astăzi: el a tăiat în două mantia sa pentru a o împărți cu un sărac. Acest gest de solidaritate umană să indice tuturor calea pentru a construi pacea.

Duminica viitoare se va celebra Ziua Mondială a Săracilor, cu atâtea inițiative de evanghelizare, de rugăciune și de împărtășire. Și aici, în Piața San Pietro, a fost instalat un post sanitar care timp de o săptămână va oferi îngrijiri celor care sunt în dificultate. Doresc ca această Zi să favorizeze o atenție crescândă față de necesitățile celor din urmă, ale celor marginalizați, ale celor înfometați. Vă mulțumesc vouă tuturor care ați venit din Roma, din Italia și din atâtea părți ale lumii. Salut credincioși din Mengíbar, Spania, cei din Barcelona, grupul Inimii Neprihănite a Mariei care provine din Brazilia și cel al Uniunii Mondiale a Profesorilor Catolici. Salut Centrul Turistic ACLI din Trento, credincioșii din San Benedetto Po și candidații la mir din Chiuppano. Salut și polonezii mulți pe care îi văd aici. Sunt mulți!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

***

Material apărut pe www.ercis.ro

Distribuie cu: