Marcu 6,1-6a
Apoi a ieșit de acolo și a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau. Când a venit ziua de sâmbătă, [Isus] a început să învețe în sinagogă și mulți dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde toate acestea? Și ce este această înțelepciune care i s-a dat și aceste minuni care se fac prin mâinile lui? Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda și Simon? Și surorile lui nu sunt oare aici, la noi?”. Și se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, printre rudele sale și în casa lui”. Și nu a putut face acolo nicio minune, decât doar și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. Și se mira de necredința lor.

Comentariu
După vindecarea femeii cu scurgeri de sânge și după învierea fiicei lui Iair (Mc 5,21-43), minuni care au avut loc la Cafarnaum, Isus merge în locul lui natal, urmat de discipoli (Mc 6,1). Când a venit sâmbăta, Isus a mers în sinagogă (Mc 6,2). Dar până atunci unde a fost? Probabil în casa mamei sale Maria sau la rudele sale. Isus aplică aceeași metodă pe care o practica peste tot: mai întâi ia contact cu lumea din localitățile respective, apoi merge în sinagogă pentru a citi din sfânta Scriptură și pentru a explica textele citite (Lc 4,17-20). Isus nu face deosebire între localități în ce privește metoda de evanghelizare, deoarece, în fața lui Dumnezeu, toți suntem egali, toți suntem fiii săi adoptivi, prin credință. Însă, tocmai aici intervine surpriza din partea celor de la Nazaret care se mirau de cele săvârșite și învățate de Isus. Consătenii pretindeau că îl cunosc pe Isus, atât în ce privește meseria: era „lemnarul” (Mc 6,3), cât și în ce privește familia: era fiul Mariei, iar frații și surorile sale erau sub ochii lor. Dar ce înseamnă că era „lemnarul”? Înseamnă că Isus era meșteșugar, că avea o meserie, după termenul grecesc tektōn, folosit și de autorii clasici pentru a desemna un lucrător în lemn, în piatră sau în fier, adică pe cei care știau să modeleze astfel de materiale, dându-le forma dorită și utilă pentru diferite necesități (Homer, Iliada, 6,315; Platon, Respublica, 10,597d; Iosif Flavius, Antichități iudaice, 15,390). În Cartea lui Ben Sirah 38,27 întâlnim termenii tektōn și architektōn = „meșteșugar și meșteșugar șef”, în contextul descrierii meseriilor manuale, în contrast cu înțelepciunea celor învățați.

Deși Isus intră în această categorie a meșteșugarilor care au înțelepciunea practică, îi surprinde pe consăteni prin învățătura sa în parabole, rol care ar fi rezervat celor care au studiat legea Celui Preaînalt. Până și Origen intră în confuzie din cauza descrierii lui Isus ca „meșteșugarul” (Mc 6,3), afirmând că nu i se potrivește această însușire, de aceea preferă varianta din Mt 13,55, unde se spune că Isus este „fiul lemnarului”, adică doar Iosif ar fi fost lemnar, nu și Isus. Prin negarea meseriei lui Isus, Origen încearcă să îl combată pe Celsius care miza tocmai pe termenul „lemnarul” (Mc 6,3), pentru a spune că Isus nu ar fi Dumnezeu adevărat, ci doar un om. Această confuzie a durat multe secole, până când Biserica a proclamat solemn la diferite concilii că Isus este Om adevărat și Dumnezeu adevărat (CBC, nr. 470). Fiul lui Dumnezeu a muncit cu mâini de om, a gândit cu o inteligență de om, a acționat cu o voință de om, a iubit cu o inimă de om. Născut din Fecioara Maria, El a devenit într-adevăr unul dintre noi, asemenea nouă în toate, afară de păcat (Gaudium et Spes 22 §2).

 Consătenii lui Isus se mai și scandalizau de el (Mc 6,3) pentru că știau de unde este, însă Isus merge pe urmele profeților care nu au fost bine primiți în patria lor, cum de altfel i se întâmplă și lui Ieremia (Ier 11,18-19). De asemenea, când Ioan Botezătorul se afla în închisoare și i se părea că Isus nu corespundea cu predicarea sa despre Mesia (Mt 11,3), Isus face trimitere la operele mesianice săvârșite, în conformitate cu profeția lui Is 42,18, apoi afirmă: „fericit este cel care nu se scandalizează de mine” (Mt 11,6).

Scandalul reprezintă un obstacol în calea cunoașterii adevărului despre Mesia și este cauzat de cunoașterea originii umane a lui Isus (Mc 6,3b). Dacă Isus este lemnarul și are frați și surori cum poate fi Mesia? Și de ce învață în sinagogă dacă nu a studiat, ci s-a dedicat meșteșugăritului? Acest subiect a provocat discuții aprinse în decursul istoriei, iar confesiunile creștine au dat răspunsuri diferite. Astfel, pentru Biserica greco-ortodoxă, când se face referință la „frații Domnului”, ar fi vorba despre copii ai lui Iosif, dintr-o căsătorie precedentă, interpretare bazată pe pseudo epigrafia apocrifă Protoevanghelia lui Iacob, 8,3; 9,2. Bisericile protestante consideră că ar fi vorba despre copii ai lui Iosif, împreună cu Maria, după cum afirmă G. Maier, Evanghelia după Marcu, Korntal, 1999, p. 203. Biserica Romano-Catolică susține că Isus a fost unicul fiu al Mariei, iar ceilalți frați și surori despre care amintește Mc 6,3 sunt verișori sau rude apropiate ale lui Isus, bazându-și afirmațiile pe texte biblice unde apare termenul adelfoi = „frați”, respectiv adelfai = „surori”, cu referire la rude.

Necredința consătenilor îl împiedică pe Isus să săvârșească multe minuni, totuși, pentru a demonstra că are puteri divine, își impune mâinile peste unii bolnavi și îi vindecă (Mc 6,5). În cele din urmă, Isus se miră că ei încă nu au credință, în ciuda minunilor săvârșite și a învățăturii pe care le-a împărtășit-o în sinagoga lor. Însă mirarea lui Isus nu este la fel cu cea a nazarinenilor, deoarece este redată cu termeni diferiți: pe când consătenii lui sunt loviți de umanitatea lui Isus și de arta meșteșugăritului, atitudine exprimată cu verbul exeplēssonto, atitudinea lui Isus este redată cu verbul ethaumazen, a cărui semnificație înclină spre o mirare perplexă și interogativă. De fapt, verbul thaumazein = „a se mira” este înrudit cu verbul theaomai = „a vedea”, „a observa”, (Mc 15,44). În consecință, Isus, plecând de la Nazaret, „cutreiera satele din jur învățând” (Mc 6,6b), semn că nu renunță la învățătura sa, dar o împărtășește altor persoane, mai dispuse să o accepte.

*

Distribuie cu: