Luca 10,1-12.17-20
După acestea, Domnul a ales alți șaptezeci și doi și i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetățile și locurile pe unde avea să treacă el și le-a spus: “Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui. Mergeți! Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Nu luați cu voi nici pungă, nici desagă, nici încălțăminte și nu salutați pe nimeni pe drum. În casa în care intrați spuneți mai întâi: «Pace acestei case!» Și dacă se află acolo cineva vrednic de pace, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. Rămâneți în casa aceea; mâncați și beți ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutați din casă în casă. Când intrați într-o cetate și vă primesc, mâncați ceea ce este pus înaintea voastră, vindecați bolnavii din ea și spuneți-le: «Împărăția lui Dumnezeu este aproape de voi». Dar, dacă intrați într-o cetate și nu vă primesc, ieșiți în piețele ei și spuneți: «Chiar și praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să știți aceasta: împărăția lui Dumnezeu este aproape». Vă spun că în ziua aceea va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. Întorcându-se cei șaptezeci și doi, i-au spus cu bucurie: “Doamne, chiar și diavolii ni se supun în numele tău”. El le-a spus: “L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. Iată, v-am dat puterea să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va vătăma. Totuși, nu vă bucurați pentru aceasta, pentru că vi se supun duhurile, ci bucurați-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri”.

Comentariu
Acțiunea de predicare a lui Isus, despre împărăția lui Dumnezeu capătă un nou contur. Cristos alege, alți 72 de ucenici pe care îi trimite în secerișul său, cu porunca de a fi disponibili și docili la misiunea primită. Cristos dorește ca mesajul de iubire a lui Dumnezeu să ajungă la toate popoarele, de aceea trimiterea celor 72 de ucenici, pe care îi face colaboratori la misiunea sa, implică de fapt o multiplicare de 72 de ori a acțiunii sale. Numărul celor 72 de ucenici nu este întâmplător, el are implicații deosebite în istoria planului de mântuire. Îi simbolizează pe cei 72 de bătrâni ai lui Israel, precum și cele 72 de popoare existente pe pământ în acea perioadă. Preocuparea ca toți oamenii să ajungă la mântuire este o exigență reală a lui Cristos. După ce i-a instruit pe cei 12 apostoli despre modul cum să abordeze misiunea, acum le spune celor 72, printr-un imperativ dublu: ”rugați-vă”, ”mergeți”. Rugăciunea și curajul de a merge sunt elemente esențiale în reușita misiunii încredințate. Trimiterea ucenicilor, este un indicator că misiunea de predicare nu reprezintă un monopol din partea apostolilor, dar este o exigență mereu actuală.

Evanghelistul Luca, prezintă numeroase detalii, privitoare la modul cum să se comporte ucenicul în misiunea încredințată. Să nu ia nimic cu ei ce le-ar putea îngreuna sau compromite

acțiunea de predicare. Să fie mesagerii păcii și ai iubirii, să nu se preocupe de grija zilei de mâine, pentru că ea își va purta singură de grijă și să fie convinși că lucrătorul este vrednic de plata sa. Secerișul este într-adevăr mare, iar lucrătorii sunt puțini. Această asociere, le dă ucenicilor curaj și putere de a lucra pentru împărăția lui Dumnezeu. Ucenicii, predică prin cuvinte dar mai ales prin faptele lor că împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pentru cei care vor respinge cuvântul lui Dumnezeu, Cristos le spune ucenicilor să nu insiste, ci în semn de protest să plece de acolo scuturând picioarele de praful prins de picioarele lor. Entuziasmul i-a cuprins repede pe ucenici, care mergând și predicând cuvântul încredințat, au descoperit gustul succesului și s-au întors plini de bucurie că până și duhurile rele se supun. Cristos îi avertizează că nu acesta este adevăratul motiv de bucurie, ei trebuie să se bucure că numele lor sunt scrise în ceruri.

Textul evanghelic, relatează cuvintele lui Cristos aflat în interacțiune cu cei 72 de ucenici. Biserica, care continuă misiunea de predicare a împărăției lui Dumnezeu, a cuprins în mod profund îndemnurile lui Cristos privind rolul fiecărui creștin, de a se implica în seceriș. Cu entuziasm, și noi ne-am angajat că vom contribui la dezvoltarea spirituală a societății, că vom respecta întru totul cuvântul încredințat.

Din Izvoarele Franciscane
FF 1427: Și după ce a terminat, restaurarea bisericii din San Damiano, Francisc a continuat să poarte obiceiul pustnicului, să meargă cu un baston în mână, cu sandale în picioare și cu o centură de piele la brâu. Într-o zi, în timpul sfintei liturghii, Francisc a auzit instrucțiunile date de Cristos, celor 72 de ucenici pe care i-a trimis să propovăduiască vestea cea bună. Să nu poarte cu ei nici aur, nici argint, nici pâine, nici haine de schimb. A înțeles mai profund aceste cuvinte, după ce l-a rugat pe preot să-i explice pasajul din Luca. Atunci plin de bucurie a exclamat: ”Este exact ceea ce doresc să realizez cu toate forțele mele”. Și stabilind aceste directive în memoria sa, s-a angajat să le respecte întocmai. Mai întâi a renunțat la tot ce avea dublu, iar în locul curelei de piele a preferat o funie cu care și-a încins mijlocul. Inspirat de Dumnezeu, a început să proclame perfecțiunea evangheliei, predicând pocăința tuturor cu simplitate. Cuvintele lui nu erau ridicole, dar pline de harul Duhului Sfânt și pătrundeau profunzimea conștiinței ascultătorilor.

Distribuie cu: