Ioan 14,15-16.23b-26
Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna. Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el. Cine nu mă iubește nu păzește cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”.

Comentariu
Pentru a înțelege semnificația termenului Paraklet e nevoie să cunoaștem originea și scopul, adică de unde provine și pentru ce este chemat lângă. Dacă originea primară este Tatăl, discipolii sunt scopul. Între Tatăl și discipoli se află intenția lui Isus de a-l ruga pe Tatăl ca să îl trimită pe Paraklet, pentru a fi cu discipolii întotdeauna și pentru a le aduce aminte câte i-a învățat în timpul activității publice.

Paraklet înseamnă „Cel chemat lângă”, „Mângâietor”, „Avocat”.

În 1In 2,1, Isus reprezintă primul Paraklet: „Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept”. Isus este primul Paraklet, care ne apără la Tatăl, în cazul în care am păcătuit, apărare care înseamnă mângâiere. Comuniunea cu Tatăl, pierdută din cauza păcatului, este restabilită de Isus Cristos, Parakletul nostru, acțiune care ne mângâie sufletele și ne întărește voința de a nu mai păcătui.

Acum Isus îl roagă pe Tatăl pentru a trimite un alt Paraklet, ca să fie cu noi pentru totdeauna (In 14,16). Ce putem deduce de aici? Că Isus nu este întotdeauna cu noi, pe când Duhul Sfânt este mereu cu noi? Într-un anumit sens da, așa este. Însă doar într-un anumit sens. Isus, în calitate de om, nu putea rămâne mereu cu noi. De ce? Pentru că prezența sa fizică nu putea ajunge peste tot în același timp. Altfel spus, întrucât Isus este om adevărat, umanitatea lui are caracteristicile umanității noastre limitate. Însă Isus este și Dumnezeu adevărat, calitate identică cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. În această calitate divină, Isus rămâne mereu cu noi, prin Duhul Sfânt, așa cum spune în Mt 28,20: „eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!”.

Așadar, Isus îl roagă pe Tatăl și Tatăl trimite un alt Mângâietor ca să fie cu noi pentru totdeauna. Câtă bucurie în această promisiune a lui Isus! Dar să nu uităm de condiția pusă de Isus: „Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele” (In 14,15); „dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu” (In 14,23). Promisiunea lui Isus s-a împlinit: noi l-am primit pe Duhul Sfânt, așa cum o demonstrează textele biblice în diferite rânduri, dintre care amintesc două. În primul rând, când Isus le apare discipolilor în Cenaclu, Isus suflă asupra lor și le spune: „primiți Duh Sfânt” (In 20,22). Este important gestul prin care Isus le dă Duh Sfânt: prin suflare asupra discipolilor. Verbul este enefusēsen = „a suflat”, „a insuflat” asupra lor. Isus se comportă asemenea lui Dumnezeu Tatăl din Gen 2,7, unde citim: „Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață şi omul a devenit ființă vie”. Aici apare același verb enefusēsen, de unde deducem că acțiunea lui Dumnezeu și a lui Isus sunt identice: Dumnezeu Tatăl l-a creat pe om, făcându-l să devină ființă vie prin insuflarea Duhului asupra lui; Isus suflă asupra discipolilor și ei primesc Duh Sfânt.

Atât Tatăl cât și Fiul îl insuflă pe Duhul Sfânt asupra omului, pentru a-l face să devină ființă vie și să proclame acest adevăr lumii întregi.

Parakletul promis de Isus, Duhul Sfânt coboară asupra discipolilor adunați în același loc, în ziua de Rusalii, adică Pentekoste, în traducere „Cincizecime”, fiind vorba despre a cincizecea zi după învierea lui Isus.

Termenul „Rusalii” este de origine slavă și traduce grecescul Pentekoste, Cincizecime.

Duhul Sfânt îi însoțește pe discipolii lui Isus în călătoria către Ierusalimul ceresc. De aceea coboară asupra lor, adunați în același loc la Ierusalim, în ziua de Rusalii, a Cincizecimii, când se sărbătorea memorialul Alianței de pe Sinai și, în același timp, se sărbătorea ziua recoltei, ca mulțumire adusă Domnului pentru darurile sale.

Legătura dintre Sărbătoarea Recoltei și Rusalii este dată de ceea ce spune Isus în In 12,24: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult”.

Când îl roagă pe Tatăl să îl trimită pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, Isus îl promite discipolilor pe Mângâietorul nostru în necazuri și în misiunea de a vesti lumii Evanghelia, după cum este relatat în Mt 28,19-20: „Așadar, mergând, faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învățându-i să țină toate câte v-am poruncit! Și iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!”.

Să îl invocăm pe Duhul Sfânt, pentru a putea duce mai departe vestea mântuirii!

*

Distribuie cu: