Ioan 16,12-15
Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile care vor veni. El mă va glorifica pe mine pentru că dintr-al meu va lua şi vă va vesti vouă. Toate câte le are Tatăl sunt ale mele; de aceea v-am spus că ia dintr-al meu şi vă va vesti.

Comentariu
Lăudată să fie Preasfânta Treime! Slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh! Amin!
Textul evanghelic de astăzi, din In 16,12-15, ne ajută să intrăm în acest mister al Preasfintei Treimi, deoarece este un inspirat de Duhul Sfânt.

În timpul Cinei de Taină, Isus lasă discipolilor testamentul său spiritual, revelația maximă a învățăturii sale, din care face parte și textul ascultat. Asemenea celor prezenți la Cina de Taină, noi, cei care medităm asupra Preasfintei Treimi, vom putea înțelege cuvintele lui Isus doar dacă ne deschidem către credință.

După destăinuirea lui Isus, Duhul ne călăuzește la tot adevărul, către înțelesul atât al lucrurilor care vor veni, cât și al cuvintelor care vor fi spuse. Meditând asupra acestei afirmații, unii afirmă că ar fi vorba despre lucrurile escatologice, adică lucrurile de pe urmă, care se întâmplă în veșnicie, însă nu pare să fie vorba despre escatologie, căci nu întâlnim termenul ta eschata = „cele de pe urmă”, ci termenul ta erchomena = „cele care vin, cele care vor veni”. Diferența dintre termeni este de o deosebită importanță și demontează lectura martorilor lui Iehova și a altor neoprotestanți care pretind să cunoască momentul când va veni sfârșitul. Despre acesta, însuși Isus a afirmat în Mc 13,32: „Cât despre ziua şi ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl”.

Deci nu este vorba despre escatologie, ci despre „cele care vor veni”, spre a căror înțelegere ne va călăuzi Duhul adevărului (In 16,13). Cuvintele sunt spuse cu noimă: este vorba despre Duhul adevărului care ne conduce în tot adevărul, de unde deducem că Duhul îi aparține lui Isus, întrucât el afirmă: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (In 14,6). Dacă Isus este adevărul, iar Duhul este al adevărului, înseamnă că Duhul este al lui Isus.

Despre Duhul adevărului Isus afirmă: „nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi și vă va vesti lucrurile care vor veni” (In 16,13). De aici deducem că fraza lui Isus are două semnificații: Duhul adevărului ne ajută să deslușim înțelesul a ceea ce Isus a revelat în NT, dar ne ajută să înțelegem și ceea ce Isus nu a exprimat în cuvintele oamenilor, dar i-a spus Duhului adevărului (In 16,12).

Dacă Duhul adevărului nu vorbește de la sine, ci din cele pe care le-a auzit, dacă ne conduce în tot adevărul care este Cristos (In 14,6), înseamnă că între Domnul Isus și Duhul există o comuniune de nezdruncinat, o unitate în diversitate, căci una este natura Fiului și a Duhului, identică cu natura Tatălui. De fapt, în In 14,10-11 citim: „Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. Credeți-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine”.

Acum înțelegem de ce Duhul adevărului nu vorbește de la sine, ci din ceea ce a auzit de la adevărul care este Isus: deoarece nici Isus nu vorbește de la sine, ci din ceea ce a auzit de la Tatăl, afirmație din care deducem că Tatăl, Fiul și Duhul sunt una, adică formează Preasfânta Treime. Această comuniune între Tatăl, Fiul și Duhul este revelată prin cuvinte care devin lucrări sau lucruri care vin, adică se manifestă în viața noastră, iar noi le putem înțelege la lumina Duhului adevărului.

Duhul adevărului ne conduce spre înțelegerea totală a lui Cristos, „iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos nu este al lui” (Rom 8,9). Este vorba despre „Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede și nici nu-l cunoaște. Dar voi îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și va fi în voi” (In 14,17).

Acum probabil înțelegem mai bine ce înseamnă că Duhul adevărului ne conduce în tot adevărul. Este vorba despre adevărul Preasfintei Treimi care ne hrănește cu hrana comuniunii dintre Persoanele divine. Dacă Isus afirmă: „Eu și Tatăl una suntem” (In 10,30), iar în altă parte se spune: „Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate” (2Cor 3,17), deducem că cel care face legătura dintre Tatăl și Fiul este Duhul care ne conduce la libertatea cunoașterii adevărului întreg. Însă este o libertate care obligă, căci cine trăiește din această comuniune a Preasfintei Treimi devine templu al Duhului lui Dumnezeu, față de care este responsabil (1Cor 3,16-17).

În cuvintele lui Isus, scopul revelației adevărului întreg este glorificarea Preasfintei Treimi, după cum citim în In 16,14-15: „El mă va glorifica pe mine pentru că dintr-al meu va lua şi vă va vesti vouă. Toate câte le are Tatăl sunt ale mele; de aceea v-am spus că ia dintr-al meu şi vă va vesti”.

Duhul Sfânt îl glorifică pe Fiul, în timp ce ne călăuzește pe noi la tot adevărul, căci va lua dintre ale Fiului, ceea ce înseamnă că va lua dintr-ale Tatălui și ne va vesti nouă, pentru ca și noi să avem parte la aceeași comuniune divină a Preasfintei Treimi. În felul acesta, suntem în pace cu Dumnezeu, căci suntem în comuniune cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt prin credință.

Ce putem dori mai mult decât adevărul la care ne-a condus Duhul adevărului, în care se odihnește sufletul nostru?

Lăudată să fie Preasfânta Treime!

*

Distribuie cu: