Luca 2,22-40
Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon; acesta era un om drept şi evlavios care aștepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinții l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în brațe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: „Acum eliberează-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi gloria poporului tău, Israel!”. Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicție – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar o sabie va străpunge sufletul tău!”. Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre [copil] tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creștea şi se întărea, plin de înțelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Comentariu
Suntem în sărbătoarea Sfintei Familii de la Nazaret, iar textul propus spre meditare începe astfel: „Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului” (Lc 2,22). Sfânta Familie de la Nazaret este atentă față de Legea lui Moise, pe care o împlinește cu bucurie, ca o anticipare a împlinirii și a desăvârșirii Legii din partea lui Isus (Mt 5,17). Că toată familia este implicată în împlinirea Legii o deducem din afirmarea la plural: „când s-au împlinit zilele purificării lor” (Lc 2,22), ceea ce nu era prevăzut neapărat în Lege care cerea doar femeii după naștere, înainte de a putea participa la celebrările sacre. Dacă Luca relatează despre purificarea lor, înseamnă că sfânta Familie nu se limita la observarea literei Legii, ci se lăsa ghidată de spiritul ei.

În baza acestei concepții, întreaga familie s-a purificat, înainte de a merge la templu, atitudine din care putem să tragem o primă concluzie practică: deși respectarea Legii lui Moise este deosebit de importantă și este deja mult dacă este respectată așa cum este prescrisă, pentru a ne întâlni cu Domnul e nevoie de ceva mai mult, de o implicare personală a fiecărui membru al familiei. Aș îndrăzni să spun că Maria este cea care dă tonul în implicarea celorlalți membri ai familiei, ca o revărsare a harului cu care a înzestrat-o Domnului, după cum îi spusese îngerul: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,28). Așadar, dacă se vorbește despre purificarea lor și nu doar a Mamei, probabil că Maria a săvârșit ritualuri de purificare exterioară și interioară, îndemnându-l și pe Iosif la un astfel de comportament, după care au mers la templu. Astfel, întâlnirea cu Domnul are loc într-o atmosferă de sfințenie, pe care Lc 2,23 i-o atribuie copilului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul”. Din acțiunea de pregătire a copilului face parte și tăierea sa împrejur, în „ziua a opta” după naștere, ca semn al alianței, în care Iosif și Maria îl inserează pe Isus, din dorința de a respecta Legea. După pregătirea personală, sfânta Familie mai avea de îndeplinit o acțiune, pentru a împlini Legea Domnului, așa cum afirmă Lc 2,24: „și să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: «o pereche de turturele sau doi pui de porumbel»”. Deși nu avea nevoie de purificare, cu toate acestea, nu se eschivează să respecte tot ceea ce este prescris în Legea lui Moise, voind să se asemenea în toate celorlalte femei din poporul ales. Așa sunt oamenii sfinți: deși sunt plini de har, nu se situează în poziții sociale și religioase superioare, ci îndeplinesc tot ceea ce este prescris pentru oamenii de rând, căci prin ei, Domnul îi sfințește și pe ceilalți, stimulându-i să le imite exemplul.

După experiența frumoasă de la Ierusalim, „s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creștea și se întărea, plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra lui” (Lc 2,39-40). Părinții lui Isus, Maria și Iosif au transformat munca de fiecare zi în ocazii pentru a împlini Legea Domnului, transmițând această obișnuință și lui Isus. Altfel spus, ei nu s-au limitat la o muncă servilă și nici la împlinirea unei acțiuni extraordinare și unice, dar au făcut din atitudinea lor un stil de viață, împlinind în toate Legea Domnului.

Cât de frumos e să trăim într-o astfel de familie! Cine a avut parte de o astfel de familie să îi mulțumească Domnului și să transmită mai departe acest model de viață. Dar și atunci când cineva nu a avut parte de un har asemănător din copilărie, poate învăța de la Sărbătoarea de astăzi să trăiască la prezența Domnului, respectând Legea lui, nu doar din datorie față de litera Legii, ci lăsându-se învăluit/învăluită de Duhul Legii.

Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a învățat astăzi, cerându-i harul de a putea trăi astfel încât să devenim persoane care dau mărturie despre apartenența la familia lui Isus, prin ascultarea, meditarea și punerea în practică a Cuvântului.

*

Distribuie cu: