Loading...

Duminică, 30 octombrie 2022, a XXXI-a din Timpul de peste an – Anul C

Luca 19,1-10
Isus a intrat şi a traversat Ierihonul. Şi, iată, un bărbat numit Zaheu, care era șeful vameșilor şi era bogat, căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură! Atunci a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci Isus avea să treacă pe acolo. Când a ajuns în acel loc, Isus, ridicându-și ochii, i-a spus: „Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!” El a coborât în grabă şi l-a primit cu bucurie. Toți cei care au văzut murmurau spunând: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”. Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am o dau săracilor şi, dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!” Atunci Isus i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât şi el este fiul lui Abraham. Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut”.

 

Comentariu
Când Isus decide să intre și să traverseze Ierihonul (Lc 19,1), are în vedere cazurile excepționale, etichetate de către farisei și cărturari cu emblema cauzelor pierdute. Zaheu era considerat păcătos, deoarece îndeplinea funcția de șef al vameșilor, lucrând în favoarea păgânilor romani, pentru care aduna taxe de la evrei. Întrucât era și bogat (Lc 19,2), toți îl detestau și îl excludeau de la posibilitatea de a fi salvat. Însă Zaheu, este deschis la credință, de aceea căuta să îl vadă pe Isus. Însă întâmpină două dificultăți, după cum le descrie Lc 19,3: „căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură”.

Zaheu își asumă această situație, însă nu se lasă strivit de opinia lumii, ci caută soluții, după cum citim în Lc 19,4: „Atunci a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci Isus avea să treacă pe acolo”.

Dacă Zaheu era șeful vameșilor și era bogat, de ce mai căuta să îl vadă pe Isus? Ar fi putut chiar să îl pună la taxă pe Isus, căci trecea prin teritoriul în care avea autoritate. Acum, însă, uită de taxe și vrea pur și simplu să îl vadă pe Isus, acțiune răsplătită cu vârf și îndesat, căci „ajuns în acel loc, Isus, ridicându-și ochii, i-a spus: «Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!»” (Lc 19,5).

Pe când Zaheu considera că îl caută pe Isus, descoperă că el este cel căutat. Isus își ridică ochii spre el și demonstrează că îl cunoaște deja, deși aceasta este prima întâlnire dintre cei doi. Chemându-l pe nume, Isus îi amintește de semnificația numelui Zaheu: „Dumnezeu își amintește” sau „pur”, „drept”. Prima semnificație se potrivește mai bine, căci Dumnezeu își amintește de el și îl vizitează. Când Isus își ridică ochii spre Zaheu demonstrează că nu îl privește cu trufie, dimpotrivă, îl privește cu duioșie, pentru a-i da putere și curaj să intre în dialog cu Mântuitorul.

Pentru ca acest dialog să aibă loc, Isus îi spune: „Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!” (Lc 19,5). Mai întâi trebuie să coboare în mijlocul mulțimii, pentru a-l întâlni pe Isus, căci mântuirea nu poate avea loc dacă fuge de mulțime, încercând să evite contactul cu cei care îl acuzau din cauza meseriei pe care o practica. Isus spune că trebuie să rămână în casa lui Zaheu, de unde deducem că este voința lui Dumnezeu Tatăl. Când Zaheu înțelege necesitatea despre care vorbește Isus și colaborează cu el, bucuria îi inundă inima, așa cum descrie Lc 19,6: „El a coborât în grabă şi l-a primit cu bucurie”. Necesitatea divină, în colaborare cu voința omului, produce bucurie. De ce? Pentru că nu există bucurie mai mare decât în acceptarea propriei condiții, la lumina credinței.

Zaheu s-a simțit privit în starea sa de om respins de mulțime, dar acceptat de Dumnezeu care vrea să intre și să rămână în casa lui. Colaborarea lui Zaheu cu voința lui Dumnezeu îi procură bucurie, însă bucuria nu este deplină dacă nu este criticată de cei care sunt invidioși și nu înțeleg acțiunea divină. În felul lor, aveau dreptate, spunând că Isus a intrat să fie găzduit la un om păcătos. Însă au dreptate doar în felul lor, căci nu cunosc și nici nu înțeleg adevăratul motiv pentru care Isus spune că trebuie să rămână în casa lui, până când Isus însuși nu revelează această intenție. Murmurarea este o boală grea. Ea exprimă frustrările unei inimi neconvertite la Evanghelie, o inimă care vede cu ochi răi binele pe care cineva îl face, drept pentru care critică și ar vrea să fie confirmată în judecățile ei fără milostivire.

Spre deosebire de cei care murmură, „Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului: «Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am o dau săracilor şi, dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!»” (Lc 19,8). În contact cu Isus ies la iveală sentimentele cele mai bune ale sufletului nostru. În cazul lui Zaheu nu este vorba doar de sentimente, ci de atitudini transformate în comportament, dând jumătate din averea sa săracilor (Lc 19,8). Deși încă nu era creștin, anticipă într-un anumit fel ceea ce creștinii trăiau în timpul Bisericii primare, după cum este descris în Fap 2,44-45: „Toți cei care credeau erau în același loc şi aveau toate în comun: își vindeau proprietățile și bunurile şi le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare”.

*

Distribuie cu: