Ioan 10,1-10
În acel timp, Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoț și un tâlhar; dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le conduce afară. Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea. Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”. Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înțeles ceea ce le vorbea.

Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor. Toți cei care au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra și va ieși și va găsi pășune. Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să ucidă. Eu am venit ca să aibă viață şi să o aibă din belșug”.

Comentariu
În fiecare an, Duminica a IV-a a Paștelui este dedicată Păstorului cel bun sau cel frumos, iar textele sunt luate din Evanghelia după sfântul Ioan, după cum urmează: 10,1-10 în Anul A; 10,11-18 în Anul B; 10,27-30 în Anul C, astfel încât în fiecare an se subliniază diferite aspecte ale relației dintre Dumnezeu, Păstorul, și poporul, turma sa. Astăzi Isus ne prezintă o „asemănare”, o „parabolă”, un „exemplu” sau chiar o „alegorie”, toate aceste semnificații fiind posibile traduceri ale grecescului paroimia, termen care apare în In 10,6 și care oferă cheia de interpretare. Limbajul este sapiențial, având funcție educativă.

Acum înțelegem de ce Isus vorbește despre intrarea în staulul oilor pe poartă, spre deosebire de săltarea frauduloasă a hoților și a tâlharilor prin altă parte. Poarta stabilită în VT pentru a intra în staulul oilor era alianța, interpretată de profeți. Portarul îi deschide păstorului care intră în staulul oilor și le cheamă pe oi pe nume, iar oile îi ascultă și îl urmează (In 10,3). În textul nostru din In 10,3, portarul îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl care îi deschide Fiului Isus. Consecința este pozitivă, căci oile îi recunosc glasul care le cheamă pe nume și îl urmează. Dar unde îl urmează? Acolo unde merge el însuși (In 10,4). Păstorul scoate oile afară de unde se aflau până atunci (In 10,1), adică în „staul”, o interpretare a grecescului aulē, a cărui traducere poate însemna „curte”, „atriu”, cu trimitere la casele romane și iudaice sau la templu.

Iată că limbajul sapiențial, folosit în prima parte a textului (In 10,1-5) ca fiind o asemănare sau proverb, în partea a doua (In 10,6-5) este deslușit cu ajutorul limbajului profetic. Dacă Isus este singurul prin care avem acces la Tatăl, înseamnă că nu poate exista un altul cu acest rol, nici chiar Moise sau profeții. Moise și profeții și-au făcut partea, după cum au fost inspirați de Domnul, însă au existat și persoane care au pretins că sunt eliberatori ai poporului, însă au demonstrat contrariul, de aceea Isus spune: „toți care au venit înaintea mea sunt hoți și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat” (In 10,8). De ce sunt catalogați astfel? Pentru că au încercat să fure ceea ce îi aparținea lui Dumnezeu.

Spre deosebire de aceștia, Isus nu îi fură oile Tatălui, dimpotrivă, le-a primit de la el, așa cum citim în In 10,29-30: „Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. Eu şi Tatăl una suntem”. Libertatea promisă și realizată de Isus este redată astfel de In 10,9: „Eu sunt poarta. Cine intră prin mine va fi salvat și va intra și va ieși și va găsi pășune”. Observăm că intrarea, ieșirea și găsirea pășunii sunt acțiuni ale oilor, în schimb salvarea sau mântuirea este operă divină, căci este exprimată de verbul la pasiv: sōthēsetai = „va fi mântuit”. Dar ce fel de pășune vor găsi oile care intră la Tatăl prin Fiul Isus? Termenul în greacă pentru „pășune” este nomēn și are de a face cu nomos = lege, însă este diferit de aceasta. Ce înseamnă? Înseamnă că cine intră prin Isus este eliberat și de sclavia legii (Gal 5,1-2.14).

Deznodământul eliberării despre care a vorbit Isus constă în a intra în curtea templului doar prin Cristos care a desăvârșit legea, nu prin interpretarea fariseilor despre lege, interpretare care îi ținea sclavi pe evrei în tradiții umane. Doar iubirea față de aproapele, în care se oglindește chipul lui Dumnezeu, și pe care ne-a lăsat-o Isus ca exemplu, murind pentru noi pe cruce, devine poarta prin care avem acces la Tatăl.

Versetul final sintetizează tot gândul nostru din această meditație biblică: „Hoțul nu vine decât să fure, să sacrifice și să ucidă. Eu am venit ca să aibă viață și să o aibă din plin” (In 10,10). Isus vrea să ne ofere viața veșnică și să o avem din plin încă de pe acum, cu condiția să intrăm în atriul lui Dumnezeu prin Fiul său, poarta mântuirii noastre.

*

Distribuie cu: