Luca 6,39-45
Le-a spus și o parabolă: “Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Discipolul nu este superior învățătorului, dar orice discipol instruit pe deplin va fi la fel ca învățătorul său. De ce, așadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? Cum poți să-i spui fratelui tău: “Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea limpede să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este nici un pom bun care să facă fructe rele și nici un pom rău care să facă fructe bune, pentru că orice pom se cunoaște după fructele sale: doar nu se culeg smochine din spini și nici struguri din mărăcini. Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbește din prisosul inimii.

Comentariu
Cunoașterea de sine reprezintă o datorie a omului; el este dator, înainte de toate să se cunoască pe sine. Cunoașterea celorlalți și a lumii începe prin auto-cunoaștere.

Conținutul textului evanghelic ne invită la o examinare atentă asupra persoanei, plecând de la cunoașterea propriei experiențe, a modului de raportare la persoana I, care nu ne permite să condamnăm aproapele pentru niciun motiv. Dumnezeu condamnă păcatul, nu pe cel care cu inimă plină de căință găsește puterea de a cere iertare și milostivire. Cele trei parabole scurte relatate de Isus în acest fragment fac subiectul relațiilor inter-umane care își găsesc consistență și împlinire în iubirea revărsată de Creator în inima și ființa umană.

În predicarea lui Cristos, parabolele au mereu o semnificație pedagogică, medicinală, de însănătoșire sufletească a persoanei. Tonul pare a fi unul critic, dar realist și invită persoana la reflexie asupra propriei existențe nu în mod superficial cu orientare spre persoana a II-a singular. Pentru a demonstra acțiunea de buni creștini, trebuie să fim supuși acțiunii Duhului Sfânt, iar roadele duhului sunt: ”iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, blândețea, curăția; împotriva unora ca acestea nu există lege” (Gal. 22-23) nu poți vedea bine decât cu inima, pentru că nu poți vedea bine fără a ține seamă de cel mai de seamă imperativ a lui Cristos, acela de a trăi toate experiențele doar prin prisma iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.

Realitatea situațiilor concrete din viața noastră este surprinsă de Cristos în modul cel mai original. Cel orb nu poate să se declare călăuză și nici cel ignorant învățător. Nu poți vedea limpede când retina este obosită, nu poți fi învățător câtă vreme preferi să trăiești în ignoranță, nu poți ajuta pe altul să înlăture păcatul din viața proprie atunci când tu accepți compromisul și negocierea cu păcatul. Nu poți arăta impetuos cu degetul arătător păcatele din viața fratelui tău, când alte trei degete surori exprimă contrariu și te invită să reflectezi asupra vieții tale. Acționează cu adevărat bine, doar cel care este convins de adevăratul sens al vieții umane care este iubirea.

Pomul se cunoaște după roade, iar omul după fapte, căci limba omului vorbește din prisosul inimii. Acest proverb nu are autor, însă este prezent în toate culturile și este o formă de evaluare a omului prin comparație cu pomul. Cristos în expunerea Sa, se folosește de mai multe comparații pentru a ne face conștienți de valoarea pe care o avem ca persoane, să privim asupra vieții de credință, să fim îngăduitori și milostivi cu frații noștri, dar exigenți cu păcatul din viața noastră. Să dovedim dragostea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele prin faptele noastre. Noi nu iubim prin cuvânt sau prin limbă, ci prin fapte și în adevăr. De acest imbold s-a lăsat antrenat și sfântul Francisc de Asissi, iar viața lui a devenit un itinerariu continu de conformare la voința lui Dumnezeu.

Din Izvoarele Franciscane
FF 37: Și nu te mânia, căci oricine se înfurie pe fratele său, va fi condamnat la judecată; oricine a spus fratelui său ”prostule” va fi condamnat în Sinedriu; cei care i-au spus ”nebunule” vor fi condamnați la focul  Gheenei. Frații să se iubească reciproc, așa cum spune Domnul: ”Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit”. Și să arate cu faptele lor dragostea pe care o au între ei, după cum spune apostolul: ”Noi nu iubim prin cuvânt sau prin limbă, ci prin fapte și în adevăr”. Și nu ocărî pe nimeni; nu murmura, nu defăimă pe alții, căci este scris: ”clevetitorii îl urăsc pe Dumnezeu”. Și fi modest, arătând blândețe tuturor oamenilor. Nu judecați, nu condamnați; și așa cum spune Domnul, nu priviți la cele mai mici păcate ale altora, ci mai degrabă să vă gândiți la ele în amărăciunea sufletului vostru.

Și să depuneți eforturi pentru a intra prin poarta cea strâmtă, pentru că Domnul spune: „ușa este strâmtă și calea îngustă care duce la viață, și puțini sunt cei care o găsesc.“

Distribuie cu: