Luca 13,1-9
În același timp, au venit unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. [Isus], răspunzând, le-a zis: „Vi se pare că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel. Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe și i-a ucis erau mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel”. Apoi le-a spus această parabolă: „Un om a plantat un smochin în via sa și a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit; și i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?». Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l și anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur și să-i pun gunoi [la rădăcină]! Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”.

Comentariu
Luca se folosește de două fapte întâmplate, voind să spună că viața omului este supusă oricând pericolului de a fi curmată. Dacă am înțeles că suntem invitați să medităm asupra sfârșitului vieții noastre, ne întrebăm: cum să ne pregătim pentru trecerea din această viață? Răspunsul este următorul: prin convertire, așa cum începe relatarea textului nostru de astăzi, din Lc 13,1: „În același timp, au venit unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor”.

Cei care i-au relatat lui Isus întâmplarea respectivă erau probabil apropiați ai lui Isus, veniți cu el la Ierusalim, la sărbătoarea Paștelui. Auzind despre cele ce s-au întâmplat, ei aveau nevoie să se destăinuie, să se plângă cuiva, voind parcă să spună că nici în templu nu mai sunt siguri că pot să îi ofere liniștiți cult lui Dumnezeu.

Pe când oamenii care i-au relatat lui Isus ce a făcut Pilat cu galileenii se așteptau ca Isus să le explice ce păcate au comis sau, în cazul în care erau nevinovați, se așteptau ca Isus să îl acuze pe Pilat, Isus îi avertizează pe interlocutorii săi că pot sfârși la fel dacă nu se convertesc.

Prin urmare, ceea ce Dumnezeu cere este o schimbare de comportament: Celor care i-au relatat uciderea galileenilor de către Pilat, Isus le cere să se convertească, adică să înceteze de a face răul şi să învețe a face binele.

În acest mod ni se deschide o cale de înțelegere a identității galileenilor uciși de Pilat. Probabil erau zeloți, asemenea lui Baraba, oameni care încercau să își facă dreptate prin violență și să se opună regimului opresor, refuzând să plătească taxe Cezarului și să respecte decretele sale. În Faptele Apostolilor, Gamaliel amintește de fondatorul unui astfel de grup, după cum citim în Fap 5,17: „s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, şi a atras poporul după el. A murit el, şi toţi cei care l-au urmat au fost risipiţi”.

Acum înțelegem de ce galileenii uciși de către Pilat sunt prezentați de Isus ca exemplu, prin care îi cheamă pe interlocutorii săi la convertire: deoarece este vorba despre învățarea din istorie, căci, așa cum spunea Cicero, în De oratore, II, 9, Historia magistra vitae, adică istoria este maestră avieții, de la care putem învăța cum să ne comportăm, pentru a nu repeta greșelile celor din trecut.

Pentru a confirma această învățătură sapiențială, Isus amintește un alt caz petrecut în afara zidurilor Ierusalimului, după cum este relatat în Lc 13,4-5: „Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe și i-a ucis erau mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel”.

Noi nu știm cine sunt cei optsprezece care au murit striviți de turnul piscinei dărâmat peste ei. Nu știm ce au făcut, însă știm că Isus nici nu îi dezvinovățește, nici nu pune pe umerii lor păcate mai mari decât ar putea avea cei care vorbesc cu el. Isus vrea doar să învățăm de la ei că sfârșitul vieții poate fi iminent și ne poate găsi nepretătiți. De acee ne invită la convertire.

În a doua parte a textului nostru, din Lc 13,6-9, Isus ne învață cum trebuie să ne pregătim pentru ca sfârșitul vieții să nu ne găsească așa cum i-a găsit pe galileenii de la templu sau pe cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe. Cu ajutorul parabolei smochinului plantat în vie, Isus explică ce înseamnă convertirea la care ne invită.

Deoarece nu a adus roadele dorite, stăpânul viei cere să taie smochinul pentru a nu dăuna viei, ca drojdia ce face să fermenteze toată pasta, așa cum citim în 1Cor 5,7: „Curăţaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o frământătură nouă”. Isus îi cere lui Dumnezeu să mai lase smochinul încă un an. Este vorba despre anul jubiliar, anunțat tocmai la începutul misiunii lui Isus, în sinagoga din Nazaret: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns… să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului” (Lc 4,19). Anul de bunăvoință al Domnului reprezintă viața omului, timpul în care Isus îi vine în ajutor prin învățătura Evangheliei, cu speranța că va aduce roade. În caz contrar, tăierea despre care amintește se referă la finalul vieții, când omul, asemenea smochinului, cade în direcția în care crește, sub greutatea morții, asemenea galileenilor de la templu sau a celor optsprezece de la piscina din Siloe.

Deci, să nu uităm că textul nostru se termină cu un avertisment: „Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia” (Lc 13,9).

În concluzie, a fi fost plantați în via Domnului este un mare har pe care l-am primit prin botez, însă este și o mare responsabilitate. Să îi mulțumim Domnului pentru harul primit, cerându-i să îl putem fructifica, după cum îi place lui!

*

Distribuie cu: