Ioan 1,29-34
A doua zi, [Ioan] l-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! Acesta este cel despre care am spus: «După mine vine un bărbat care a fost înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine». Eu nu-l cunoşteam, dar am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie făcut cunoscut lui Israel”.

Ioan a dat mărturie, spunând: „Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer şi a rămas deasupra lui. Eu nu-l cunoşteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt». Eu am văzut şi am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu”.

Comentariu
Textul nostru se inserează în săptămâna inaugurală a activității lui Isus, indicând ziua a doua, în care Ioan Botezătorul îl vede pe Isus venind și afirmă despre el: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (In 1,29). Botezătorul îl vede pe Isus, acțiune descrisă cu unul din cele trei verbe diferite despre „a vedea”. În primul rând este vorba despre o simplă privire, exprimată de verbul blepō (1,29); apoi se trece la o observare atentă, exprimată de verbul tetheamai (1,32); în sfârșit se ajunge la contemplare, exprimată de verbul horaō (1,33). Această acțiune din urmă este posibilă numai prin intervenția lui Dumnezeu, descrisă de verbul faneroō = „a manifesta”, „a revela” (1,31). Ioan Botezătorul îl vede pe Isus venind către el și reușește să treacă de la simpla observație a unei persoane care se apropie de el, la interpretarea acelei veniri mântuitoare, atunci când spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (In 1,29).

Chiar dacă pare mult atunci când observăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru, nu este suficient, dacă nu știm să și interpretăm evenimentele la lumina credinței, pentru a descoperi împreună cu Ioan că în venirea lui Isus se împlinește profeția din Is 40,10: „Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și brațul lui stăpânește! Iată, răsplata lui este cu el și faptele sale sunt înaintea lui!”. Așteptarea venirii Domnului Dumnezeu a devenit așteptare mesianică, așa cum este descris de Is 11,10: „În ziua aceea, rădăcina lui Iese va fi ca un steag pentru popoare; pe el îl vor căuta neamurile și locuința lui va fi glorioasă”.

Din rândul celor care îl așteptau pe Mesia face parte și Ioan Botezătorul care devine un mărturisitor exemplu al lui Cristos. Mărturia lui Ioan ne învață mai întâi să privim cu atenție la evenimentele vieții, iar mai apoi să nu rămânem simpli spectatori, ci să devenim protagoniști, adică să știm să interpretăm evenimentele la lumina credinței și, în consecință, să acționăm corect, adică în conformitate cu revelația biblică. Dacă Botezătorul s-ar fi mulțumit cu observarea lui Isus care vine către el, noi nu am fi avut astăzi această mărturie atât de profundă despre Isus, considerat Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Apocalipsul continuă revelația, completând adevărata identitate a Mielului, așa cum este relatat în Ap 7,17: „Căci Mielul din mijlocul tronului îi va păstori şi-i va conduce la izvoarele apelor vieții, iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor”.

Cine se lasă păstorit de Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, va înțelege și se va bucura de ceea ce scrie 1Pt 1,18-20: „Voi știți că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din purtarea voastră fără sens moștenită de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Cristos, care, ca un miel fără cusur şi neprihănit, era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvăluit, pentru voi, în timpurile de pe urmă”.

În timp ce își îndeplinește propria misiune, Ioan începe să treacă de la simpla observare a evenimentelor vieții și de la încercarea de a le interpreta corect, la contemplarea evenimentelor înseși, așa cum se exprimă In 1,32: „Ioan a dat mărturie, spunând: «Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer şi a rămas deasupra lui»”. De data aceasta întâlnim verbul tetheamai, în traducere „am văzut”, un indicativ perfect care provine de la theaomai = „a vedea cu ochii”, „a vedea și a se minuna”, „a vedea și a înțelege”, „a vedea și a crede”. Ce înseamnă acest mod de a vedea, exprimat de verbul theaomai la perfect? În cele mai multe cazuri, vederea exprimată de acest verb indică începutul recunoașterii lui Isus în adevărata lui identitate, de unde derivă și credința în Fiul lui Dumnezeu. Faptul că verbul este la perfect, exprimă o acțiune începută în trecut, ale cărei efecte sunt valabile până în prezent. Când Ioan Botezătorul spune „am văzut”, exprimă o mărturie începută din acel moment și care este valabilă până în zilele noastre, iar efectele acestei mărturii conduc la credință.

*

Distribuie cu: