Matei 4,12-23
Auzind că Ioan a fost dat să fie închis, [Isus] a plecat în Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască la Cafarnaum, care este pe malul mării, în ținuturile lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „Pământ al lui Zabulon şi pământ al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor! Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea și în umbra morții le-a răsărit o lumină”. De atunci a început Isus să predice şi să spună: „Convertiți-vă: s-a apropiat împărăția cerurilor!”. Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi frați: pe Simon, cel numit Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, și le-a spus: „Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni!” Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. Plecând de acolo, a văzut alți doi frați, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-și năvoadele și i-a chemat. Iar ei, părăsind îndată barca și pe tatăl lor, l-au urmat. El străbătea toată Galileea, învățând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice suferință în popor.

Comentariu
La auzul veștii despre închiderea lui Ioan, Isus pleacă în Galileea (Mt 4,12), din deșert, unde fusese ispitit de diavol (Mt 4,1-11). Trece pe la Nazaret, probabil pentru a-și lua rămas bun de la ai săi, apoi merge să locuiască la Cafarnaum, de unde predică în toată regiunea, ba chiar merge și în locuri considerate păgâne, precum Zabulon și Neftali, ca să se împlinească Scriptura (Mt 4,13-16).

Isus predică și proclamă solemn Evanghelia pe care o explică prin cuvinte pe înțelesul tuturor. Primele cuvinte ale lui Isus sunt articulate într-un imperativ: „convertiți-vă!” și într-o motivație afirmativă: „s-a apropiat împărăția cerurilor”. Acest limbaj îl inserează pe Isus atât în linia profeților, cu predicarea despre necesitatea convertirii, cât și a înțelepților, cu motivația pedagogică a apropierii împărăției cerurilor.

Omul din toate timpurile are nevoie de o motivație pentru a lua decizia de a se converti. Dacă profeții motivau necesitatea convertirii cu deportarea în exil, înțelepții motivează necesitatea deciziilor cu frica de Domnul și cu trăirea la prezența lui Dumnezeu. Da, în Isus se împlinesc Legea și Profeții (Lc 16,16), învățând observarea poruncilor iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele, despre care Mt 22,40 afirmă: „În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții”. Aceste două porunci, puse în practică, devin îndreptar pentru viață sau regulă de aur, după cum afirmă Isus în Mt 7,12: „Deci, tot ce vreți ca oamenii să facă pentru voi, faceți și voi pentru ei, căci aceasta este Legea și Profeții”.

Cu acestea și alte învățături asemănătoare, Isus străbate Galileea neamurilor, transformând-o în popor ales, într-o familie fraternă, de aceea primii săi discipoli sunt două perechi de frați (Mt 4,18-22). Simon Petru și Andrei sunt puși pe primul loc. Ei aparțin unei familii ebraice moderne, am putea spune. De ce? Pentru că părinții și-au permis să dea nume grecesc unuia dintre fii: Andrei. Nu se întâmpla acest lucru într-o familie tradiționalistă, așa cum vom vedea cu fiii lui Zebedeu, adică Iacob și Ioan. Probabil că părinții lui Simon și ai lui Andrei au resimțit cultura neamurilor, adică a păgânilor din Galileea și s-au lăsat ușor influențați de această cultură. Isus nu privește la acest aspect cu scrupulozitate, ci îi cheamă pe cei doi frați, căci Evanghelia este potrivită pentru toate națiunile (Mt 28,19-20).

Atât Simon Petru și Andrei, cât și Iacob și Ioan lasă toate și îl urmează pe Isus. Pare că nici nu au mai tras plasele la mal, ci le-au lăsat în apă, simbol al ascultării totale. Dacă primii frați lasă doar instrumentele de pescuit, a doua pereche de frați îl lasă și pe tatăl Zebedeu, simbol al afecțiunii familiale. Pentru a-l urma pe Isus, e nevoie de abandonarea a toate, însă nu din dispreț, ci din dorința de a trăi mesajul proclamat de Isus, acela al împărăției cerurilor.

Isus străbătea toată Galileea, împreună cu primii discipoli amintiți, și învăța în sinagogile lor. Pentru ca mesajul Evangheliei să fie receptat corect, Isus vindecă orice boală și orice suferință în popor, mai bine zis, confirmă mesajul verbal cu gesturi miraculoase. Evanghelia conține în sine această putere de vindecare, iar pentru a se împlini, e nevoie de primirea mesajului în credință. Altfel spus, cine primește în credință invitația la convertire, este vindecat în interior de ideologiile păgâne care îl țin departe de Evanghelia împărăției cerurilor.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne adresează și nouă invitația la convertire și îi cerem să primim mesajul Evangheliei cu credință!

*

Distribuie cu: