Matei 3,13-17
Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan încerca să-l oprească, spunându-i: „Eu am nevoie să fiu botezat de tine și tu vii la mine?”. Răspunzând, Isus i-a zis: „Lasă acum, căci așa se cuvine, ca noi să împlinim toată dreptatea!”. Atunci el l-a lăsat. După ce a fost botezat, Isus a ieșit îndată din apă. Și iată că s-au deschis cerurile și l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind deasupra lui! Și iată, a fost un glas din ceruri care spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea!”

Comentariu
Legătura între activitatea lui Ioan Botezătorul și Botezul lui Isus este deosebit de importantă, deoarece scoate în evidență relația dintre cele două personaje, o relație interpretată în diferite moduri în timpul Bisericii primare.

Isus se smerește și merge la Ioan să fie botezat, deși nu avea nevoie de acest botez, căci era fără păcat, deci nu avea nevoie de convertire. Cu toate acestea, Isus vrea să se amestece cu cei nevoiași de convertire, convins că noua alianță pe care avea să o instaureze este o împlinire a alianței celei vechi și, în același timp, o continuitatea a acesteia.

Ioan își recunoaște propria misiune și intuiește că venirea lui Isus spre a fi botezat de el nu corespunde cu pocăința, de aceia „încerca să-l oprească, spunându-i: «Eu am nevoie să fiu botezat de tine și tu vii la mine?»” (Mt 3,14). Atitudinea lui Ioan Botezătorul este bazată pe adevărul despre percepția propriei identități, aceea de Înaintemergător al Mântuitorului, de aceea încearcă să se opună când Isus se apropie spre a fi botezat. Altfel spus, Ioan ar fi vrut să fie botezat de Isus în Duhul Sfânt și cu foc, așa cum prezisese despre el puțin mai înainte: „Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt în stare să-i duc încălțămintea. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc” (Mt 3,11).

Ioan avea dreptate, însă parțială, căci, deși își recunoaște rolul, nu îl înțelege în totalitate pe cel al lui Isus care îi spune: „Lasă acum, căci așa se cuvine, ca noi să împlinim toată dreptatea!” (Mt 3,15).

Despre ce fel de dreptate vorbește Isus? Despre aceea prin care îi îndreptățește pe oameni prin credință, după cum va spune Apostolul neamurilor în Rom 5,1-2. Iată de ce Isus a mers la Ioan să fie botezat în râul Iordan, pentru că a voit să se amestece printre cei care aveau nevoie de îndreptățirea adusă de Mântuitorul, a cărei acțiune începe la botez, după cum exprimă din nou Apostolul neamurilor în Gal 3,26-27.

De ce era nevoie ca Isus să insiste pe această temă a dreptății totale și să îl invite și pe Ioan să participe la această acțiune? Pentru a-l ajuta pe Ioan să se convertească de la ideea pe care tocmai o proclamase în predicarea sa și pe care voia să o vadă împlinită în Mesia.

Isus îl invită pe Ioan să îl boteze și să colaboreze la împlinirea a toată dreptatea. Ioan se lasă convins de Isus și îl botează, probabil fără să fi înțeles pe deplin gestul pe care l-a săvârșit. Isus nu rămâne cu Ioan în apă, ci iese afară îndată după botez. De ce? Pentru că intrase în apă spre a fi botezat și, astfel, avea să sfințească apa, spre a deveni izvor de mântuire pentru cei care vor fi botezați.

După ce Isus a ieșit din apă, „s-au deschis cerurile și l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind deasupra lui!” (Mt 3,16). Cerurile fuseseră închise din cauza păcatului proto-părinților, de aceea, Isaia se ruga astfel: „O, dacă ai despica cerurile și ai coborî!” (Is 63,19). Acum, după botezul lui Isus și după ieșirea lui din apă, cerurile s-au deschis și Isus l-a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând deasupra lui.

De ce coboară acum Duhul lui Dumnezeu asupra lui Isus? Această întrebare a stat la baza definirii identității lui Cristos la diferite concilii. Oare Isus a fost investit cu Duhul lui Dumnezeu abia la botezul în râul Iordan? Nu. Isus a fost deja zămislit prin adumbrirea Duhului Sfânt, așa cum relatează Lc 1,35: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu”. Deci, Isus este Fiul lui Dumnezeu încă înainte de a fi fost zămislit, iar Duhul Sfânt o va umbri pe mama lui, pe Maria, pentru ca Isus să poată fi zămislit în sânul Fecioarei. Însă, acum, la botez, acțiunea de coborâre a Duhului lui Dumnezeu asupra lui Isus este evidențiată pentru Ioan Botezătorul și pentru toți cei care citesc și meditează Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru ca revelația să fie deplină, „iată, a fost un glas din ceruri care spunea: «Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea!»” (Mt 3,17). Ioan Botezătorul avea nevoie de această revelație, pentru a putea colabora cu Isus la împlinirea a toată dreptatea, iar noi aveam nevoie de această manifestare a Preasfintei Treimi, încă de la botezul lui Isus, deoarece prin botezul nostru în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh suntem îndreptățiți, așa încât să îi fim plăcuți Domnului.

*

Distribuie cu: