Matei 9,9-13
Plecând Isus de acolo, a văzut un om numit Matei stând la postul de vamă şi i-a spus: „Urmează-mă!”. Ridicându-se, el l-a urmat. Și pe când stătea la masă în casă, iată că mulți vameși și păcătoși au venit şi s-au așezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui! Văzând aceasta, fariseii au spus discipolilor lui: „De ce mănâncă învățătorul vostru împreună cu vameșii și păcătoșii?”. Auzindu-i, el le-a spus: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii. Așadar, mergeți și învățați ce înseamnă: «Îndurare vreau, şi nu jertfă», căci nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.

Comentariu
Anul liturgic A este dedicat evanghelistului Matei, despre a cărui vocație medităm astăzi, după textul din Evanghelia ce îi poartă numele, la capitolul 9,9-13. Isus, împreună cu primul său grup de discipoli, își continua misiunea de predicare a Evangheliei, când îl vede pe Matei stând la postul de vamă. Este o privire antropocentrică, adică îl are pe om în centrul atenției. Dar nu numai Isus l-a văzut pe Matei, ci mulți alții l-au văzut, fie că voiau sau nu voiau să îl vadă. Da, pentru că Matei se afla cu regularitate la postul său de vamă, pe unde treceau mulți comercianți și soldați, iar el le lua taxe, pentru a le da mai departe celor pentru care lucra.

Văzul lui Isus este diferit de cel al fariseilor și chiar al păgânilor, căci Isus îl cheamă să îl urmeze, pe când ceilalți îl detestau pe Matei și pe cei care practicau meseria de vameș.

Matei se percepe ca dar a lui Dumnezeu, atunci când se ridică și îl urmează pe Isus (Mt 9,9b), răspunzând afirmativ la chemarea lui Isus care i-a spus pe un ton imperativ: „Urmează-mă!” (Mt 9,9a). Pentru a putea să îl urmeze pe Isus a avut nevoie ca mai întâi să se ridice de unde era, iar după ce s-a ridicat nu a rămas dezorientat, nici nostalgic după vechea meserie, după câștigul provenit din salariu și, mai mult ca probabil, din jecmăneală, ci l-a urmat pe Isus.

Prima experiență cu Isus a fost cea descrisă în Mt 9,10: „Și pe când stătea la masă în casă, iată că mulți vameși și păcătoși au venit şi s-au așezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui!”. De bucurie că îl urmează pe Isus, începând o viață nouă, Matei uită să spună în care casă se aflau, când mulți vameși și păcătoși serveau masa cu Isus și cu discipolii săi. Pentru noul discipol nu mai conta nici timpul nici locul, ci faptul că vameșii și păcătoșii, din care făcuse parte și el, puteau să stea la masă cu Isus și cu ceilalți discipoli. Cu ochii îndreptați mereu spre Domnul care l-a chemat și l-a transformat din vameșul Levi în darul Domnului, Matei își dă seama că îl urmează pe medicul ce l-a vindecat de boala sa de vameș și păcătos, pus de către farisei și cărturari pe același plan cu prostituatele (Mt 21,31). Cu convingerea că se află de partea cea bună a sorții, Matei îl urmărește cu mare atenție pe Isus, simțind în același timp chemarea să pună în scris experiențele pe care le-a trăit împreună cu Învățătorul și cu discipolii. Matei realizează că faptele lui Isus urmează calea înțelepciunii divine, în numele căreia îi spune: „urmează-mă!” (Mt 9,9), însă nu pentru că ar fi ridicat la rang de virtute atitudinea vameșilor, ci pentru că îi consideră și pe ei demni de învățătura Evangheliei, deoarece Isus nu îi condamnă pe păcătoși, ci condamnă păcatul. Această urmare l-a transformat pe vameșul Matei într-un apostol al lui Isus care nu se rușinează de trecutul lui, după cum afirmă în lista celor doisprezece (Mt 10,2-4) este singurul care amintește cine a fost, pentru a scoate în evidență lucrarea Domnului în viața sa. Urmându-l pe Isus, Matei a avut ocazia să înțeleagă de ce a fost privit cu ochi plini de milostivire, deși nu ar fi meritat acest gest. De aceea, îi citește pe profeți în optica împlinirii profețiilor în persoana lui Isus.

Din cele afirmate, s-ar putea deduce că Matei este apostolul cu același nume, devenit evanghelist, adică cel care a scris Evanghelia ce îi poartă numele.

O anumită legendă presupune că Matei ar fi fost martirizat în Etipoia, în timp ce celebra sfânta Liturghie. Legenda spune că regele Egippo al Etiopiei s-a convertit la predica lui Matei, iar următorul rege, ar fi voit să se căsătorească cu fiica lui Egippo, Ifigenia, înviată de către Matei, dar aceasta a refuzat, deoarece își consacrase viața în feciorie Domnului. Matei nu a cedat insistențelor lui Irtaco, fratele lui Egippo, încercând să îl convingă că promisiunea de feciorie înseamnă căsătorie mistică cu regele ceresc. Acest refuz al său l-a costat viața, prin decapitare pe altarul pe care celebra sfânta Liturghie. Orașul Salerno din Italia revendică păstrarea moaștelor apostolului Matei, începând cu secolul al X-lea.

Noi nu pretindem că deținem moaștele lui, însă îi mulțumim Domnului, pe care el l-a urmat, că avem posibilitatea să citim și să medităm Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei, după care ne ghidăm în fiecare An liturgic A, așa cum încercăm și anul acesta liturgic.

*

Distribuie cu: