Ioan 3,16-18
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu”.

Comentariu
Suntem în prima Duminică după Rusalii, când începem timpul de peste an, prin celebrarea misterului credinței creștine, al unui singur Dumnezeu în trei Persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Pentru înțelegerea acestui mister e nevoie de credința bazată pe sfânta Scriptură și pe Tradiție, deoarece credința înseamnă adeziunea minții și a voinței la adevărul revelat, așa cum l-a primit și l-a interpretat Biserica.

Dacă vrem să îl cunoaștem pe adevăratul Dumnezeu, unic, dar întreit în Persoane, e nevoie să răsfoim Biblia, căci în ea găsim ceea ce hrănește sufletul nostru cu hrana divină, începând cu Gen 1,26-27, unde citim: „Și a zis Dumnezeu: «Să-l facem pe om după chipul și asemănarea noastră» … Și l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat”. Chiar din acest text deducem că este Dumnezeu care decide să creeze omul, însă vorbește despre „chipul nostru” și „asemănarea noastră”, adică la plural, de unde deducem revelația trinitară a lui Dumnezeu. Prin Duhul Sfânt, noi putem dobândi acea asemănare și chipul lui Dumnezeu, așa cum afirmă și Ps 104,31: „Tu îți trimiți Duhul tău și ele vor fi create și vei reînnoi fața pământului”. Aceeași revelație a Dumnezeului triunic continuă cu cei trei bărbați care îi apar lui Abraham, la stejarul din Mamre, în Gen 18.

Revelația respectivă a fost dusă la îndeplinire de Isus, în Evanghelia sa, dar, în neștiința și necredința lui, Saul îi persecuta pe cei care credeau în revelația adusă de Isus Cristos, însă, când a devenit creștin, Paul a înțeles și a dat mărturie despre ceea ce spune Isus în In 10,30: „Eu și Tatăl una suntem”. Când a înțeles unitatea de substanță dintre Tatăl și Fiul, în revelația biblică inspirată de Duhul Sfânt, Paul avea să afirme în 2Cor 3,16-18: „ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte, căci Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate, iar noi toți care, cu fața descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbați în același chip al lui tot mai glorios așa cum dă Duhul Domnului”.

Prin Isus Cristos, noi am devenit fii adoptivi ai lui Dumnezeu, adopție care are consecințe spirituale benefice și cu efecte escatologice ce durează veșnic. Altfel spus, învățăm că cele trei Persoane divine, identice în substanță, colaborează pentru binele creștinilor, conducându-i la adevărul unicului Dumnezeu, întreit în Persoane.

Acest adevăr biblic a fost dezvoltat teologic de sfinții Părinți ai Bisericii, cu autoritatea Duhului Sfânt, pe care l-au primit, pentru a ne ajuta și pe noi să urmăm aceeași credință, în care suntem mântuiți. De fapt, de mici copii am învățat că așa este și am fost inserați în această credință prin botez. Mai apoi, noi, copiii catolici, am învățat acest adevăr la pregătirea pentru prima sfântă Împărtășanie și pentru Mir. La întrebarea: „câți dumnezeu există?”, noi răspundeam: „există un singur Dumnezeu în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, apoi adăugam: „Tatăl este Creator, Fiul este Răscumpărător, Duhul Sfânt este Sfințitor”. Există vreo problemă pentru cine crede și s-a deprins cu această credință încă din copilărie? Nu. Problema există în ceilalți care nu cred, cu care au luptat Sfinții Părinți, printre care Atanasiu, episcop de Alexandria, lupte ale credinței ce au condus la conciliul de la Niceea, în 325, convocat de Împăratul Constantin cel Mare și de Papa Silvestru I, unde s-a proclamat crezul, în care se spune că Tatăl și Fiul sunt de aceeași substanță divină, sunt egali. Mai apoi s-a ajuns la conciliul I de la Constantinopol, în 381, când s-a proclamat egalitatea între Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, insistând pe divinitatea Duhului Sfânt.

Tot la conciliul de la Constantinopol s-a afirmat credința purcederii Duhului Sfânt de la Tatăl, după afirmația din In 15,26: „Când va veni Mângâietorul pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va da mărturie despre mine”. Întrucât acest text nu exclude că Duhul purcede și de la Fiul, s-a continuat cercetarea biblică și s-a ajuns la simbolul de credință „Quicumque” al lui Atanasiu, în secolul al IV-lea, în care se afirma credința în purcederea Duhului Sfânt și de la Fiul.

Aceste definiții dogmatice sunt asumate în liturgie de Biserica latină la al III-lea conciliu de la Toledo, Spania, în data de 7 mai 589, credință confirmată apoi la conciliul de la Aquileia, Italia, în 796 și, în continuare, la conciliul de la Aachen, Germania, în 809, în timpul împăratului Carol cel Mare și al Papei Leon al III-lea. Papa Benedict al VIII-lea (1012-1024) insistă pe introducerea termenului Filioque în crezul latin, în anul 1014 care s-a realizat la conciliul de la Florența (1438-1439), când a fost confirmată credința în purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl și de la Fiul, prin expresia Filioque.

Pe baza celor afirmate, ce putem noi învăța de la Preasfânta Treime? Din credința într-un singur Dumnezeu în trei Persoane învățăm și ceea ce afirmă Lev 11,44: „Căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; sfințiți-vă și fiți sfinți, căci eu sunt sfânt”. Dar ce înseamnă a fi sfinți? Ceea ce scrie 1Pt 16,14-16: „Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați duși de poftele de mai înainte, când erați în ignoranță, ci, așa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniți şi voi sfinți în toată purtarea voastră, pentru că este scris: «Fiți sfinți, pentru că eu sunt sfânt!»”.

La finalul acestei meditații biblice, să încercăm să punem și noi în aplicare mandatul misionar al lui Isus Cristos, din Mt 28,18-20: „Așadar, mergând, faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului şi al Sfântului Duh, învățându-i să țină toate câte v-am poruncit! Și iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!”

*

Distribuie cu: