Matei 11,2-11
Auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi ca să-i spună: „Tu ești cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul?” Isus, răspunzând, le-a spus: „Mergeți şi faceți-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziți şi vedeți: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați şi surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”. După ce au plecat aceștia, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce aţi ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt? Sau ce altceva aţi ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor! Dar ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feței tale; el va pregăti calea înaintea ta». Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuți din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăția cerurilor este mai mare decât el”.

Comentariu
De-a lungul Biblie, cei numiți unșii Domnului au luptat eroic în favoarea poporului, pentru a-i elibera, fie de păcat, dacă erau preoți, fie de dușmani, dacă erau regi. La această atitudine se aștepta Ioan Botezătorul, din partea lui Cristos. Dar informațiile care au ajuns la el în închisoare păreau să contrazică aceste așteptări. Ioan Botezătorul era convins că cineva trebuia să vină, dar nu mai știa dacă Isus îndeplinește această misiune. Convingerea lui era justificată, deoarece în VT se relatează despre cel care trebuie să vină, deoarece este trimisul Domnului (Ex 23,20-23).

Ioan Botezătorul vrea să cunoască lucrările lui Cristos, de aceea așteaptă să audă ce spune Isus despre el însuși. Discipolii lui Ioan sunt trimiși înapoi cu răspunsul prevestit de profeți despre activitatea mesianică, dusă la îndeplinire de Isus (Is 35,4-6; Is 26,19; Is 29,18; Is 61,1).

Dacă Ioan Botezătorul a pus în dubiu activitatea lui Isus, deoarece nu mai recunoștea în ea lucrările lui Cristos, Isus îl trimite tocmai la aceste texte mesianice care se verifică întocmai. Noi nu știm care a fost reacția lui Ioan, însă putem să ne închipuim că i-au dispărut dubiile și a ieșit din criza în care se găsea, murind în pace, prin decapitare, în închisoarea lui Irod.

După ce au plecat discipolii lui Ioan să îi ducă răspunsul auzit, Isus le vorbește celor prezenți despre adevărata identitate a lui Ioan (Mt 11,7-9). De ce le vorbește astfel Isus? E posibil ca mulțimea care alerga la Ioan să nu fi avut intenții religioase oneste. Se verifică și astăzi că unii aleargă după senzații atunci când aud că cineva se comportă diferit de ceilalți, că este capabil să trăiască în mod virtuos, că proclamă o învățătură nouă sau una antică, dar cu autoritate profetică. Pentru a nu-i lăsa în amăgire, Isus le spune că ceea ce caută lumea, în general, nu se găsește unde boteza Ioan, ci în palatele regilor. Acolo se găsește fastul și opulența pe care unii le iau ca model de viață.

Dacă, în schimb, au mers la Ioan să vadă un profet, înseamnă că au ales bine, iar Isus confirmă că Botezătorul era mai mult decât un profet. De fapt, Ioan Botezătorul este ultimul dintre profeții VT și primul al NT. Este personajul care face legătura între cele două Testamente. În acest sens este cel mai mare dintre cei născuți din femeie, căci până la el nimeni nu mai îndeplinise această funcție (Mt 11,11). Ba mai mult, Ioan l-a reprezentat pe îngerul trimis înaintea lui Mesia pentru a-i pregăti calea (Mt 11,10), misiune pe care a dus-o la îndeplinire cu fidelitate, până la dăruirea vieții.

Cu toate acestea, Isus spune că cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât Ioan, evidențiind diferența calitativă între VT și NT. Cine se oprește la profețiile mesianice și nu face pasul înspre împlinirea lor în Isus, nu intră în împărăția cerurilor. De aceea, Isus avertizează: „fericit este acela care nu se scandalizează de mine!” (Mt 11,6). În timp ce îl îndeamnă pe Ioan, ne îndeamnă pe noi toți să nu ne scandalizăm de Isus.

Dar cum am putea să ne scandalizăm de el? Scandalul înseamnă „piatră de poticnire”. După cum Ioan era să se poticnească din cauza lucrărilor lui Cristos, pe care nu le înțelegea, tot la fel și noi putem să ne scandalizăm de Isus, văzând că nu intervine atunci când se întâmplă nenorociri, când discipolii săi sunt martirizați și el nu intervine, când mor oameni inocenți în războaie și în calamități naturale etc. Tocmai în acele momente e nevoie să medităm asupra lucrărilor lui Cristos, adică a vestirii Evangheliei către cei săraci, acțiune care nu încetează niciodată, doar că nu este întotdeauna evidentă.  

În sinteză, Isus ne îndeamnă astăzi, în a III-a Duminică din Advent, să medităm asupra sfintei Scripturi, unde găsim corespondența între ceea ce au prezis profeții despre Mesia și ceea ce a făcut Isus pentru noi.

*

Distribuie cu: