Matei 1,18-24
Nașterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soțul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naște un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul, prin profetul care zice: „Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu şi îi vor pune numele Emanuel”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”. Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat-o la sine pe soția lui.

Comentariu
Pentru a pregusta din bucuria Crăciunului, Duminica a IV-a a Adventului, din Anul liturgic A, ne inserează deja în atmosfera de sărbătoare, prin titlul textului asupra căruia medităm și care se găsește în Mt 1,18: „Nașterea lui Isus Cristos a fost astfel”. Pe când în Mt 1,1 se spune că Isus este „fiul lui David, fiul lui Abraham”, adică are origini regale și patriarhale, în Mt 1,18 se spune că este fiul Mariei, o copilă din Nazaret, logodită cu Iosif.

În primul rând, este vorba despre mama lui Isus care se numește Maria, dar nu știm cine este tatăl lui Isus, căci evanghelistul Matei nu o spune. Că Maria este mama lui Isus nu poate fi negat, deoarece este afirmat de toți evangheliștii (Mc 3,31; Mt 1,18; Lc 1,43; 2,34; In 19,25). Doar modul în care ea a devenit mama lui Isus este mai greu de înțeles, căci ea era doar logodită cu Iosif, deci nu era căsătorită deplin, adică nu locuiau împreună în calitate de soți. Fiecare rămâne la casa lui în acest timp și, abia după un an se celebrează solemn căsătoria, când soția este condusă cu alai în casa soțului. În acest timp, logodnicii au datoria de a rămâne fideli, adică nu pot contracta o altă căsătorie, dar nici ei doi nu pot consuma căsătoria.

Aici intervine și drama lui Iosif, zbuciumul său interior, pe care evanghelistul îl descrie astfel: „Iosif, soțul ei, fiind drept și nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns” (1,19). Observăm o luptă interioară în Iosif, exprimată de verbele antitetice: „nevoind” și „a vrut”: mai întâi nu vrea ceva, apoi vrea altceva. Dreptatea lui Iosif, așa cum este descrisă de Mt 1,18, este bazată pe respectarea Legii: el ar fi trebuit să stârpească răul din Israel, denunțând-o pe Maria care s-a aflat însărcinată în timpul când ei doi nu locuiau împreună, adică în perioada logodnei.

Iosif este drept, dar cum se manifestă dreptatea lui? Nu o denunță pe Maria, deoarece o iubește și intuiește că era sinceră. Însă zbuciumul lui Iosif continuă și este dureros, o durere pe care o împărtășește și Maria, după cum scrie Lc 1,25: „Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta”. Cum rezolvă Iosif această dramă? Nu găsește altă cale de ieșire, decât cea descrisă de Mt 1,19: „nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns”. Această stratagemă a lui Iosif este bazată pe Dt 24,1-2. Actul respectiv o elibera pe soție de contractul matrimonial și ea putea să se căsătorească cu un alt bărbat. În felul acesta Iosif ar fi salvat viața Mariei și nu ar fi trădat iubirea lui față de ea.

Această rezolvare pare ingenioasă, însă ascunde o dublă dramă: atât a lui Iosif cât și a Mariei, deoarece ambii își vor binele, însă se află în fața unui mister pe care nu îl înțeleg deocamdată. Este vorba despre misterul descris atât de simplu de Mt 1,18: „ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt”. Maria știa lucrul acesta, deși nu îl înțelegea, de aceea îngerul îi spune: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu!” (Lc 1,30). Acum, însă, lui Iosif îi este teamă de misterul cu care se confruntă și pe care îl poartă în mintea și în inima sa, provocându-i o durere de nedescris.

Așa cum se întâmplă tuturor celor care suferă, neliniștea respectivă se manifestă și în somn (Mt 1,20-21). Pentru a putea lua o altă hotărâre, Iosif avea nevoie să fie eliberat el însuși de teama ce îi domina mintea și sufletul. Eliberarea respectivă nu putea veni de la nici un om, căci misterul cu care se confrunta depășea capacitățile umane de înțelegere și de rezolvare. Acum intervine îngerul și îl iluminează, făcându-i cunoscut că: „ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt” (Mt 1,18.21).

În urma epifaniei (Mt 1,20), Iosif aderă la vocația primită și, „trezindu-se din somn, a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat-o la sine pe soția lui și nu a cunoscut-o până când ea a născut un fiu. Și i-a pus numele Isus” (1,24-25). Iosif și-a schimbat ideea, nu a mai repudiat-o pe Maria, așa cum gândea în inima lui, ci a luat-o la sine, considerând-o soție, ceea ce înseamnă că au sărbătorit al doilea act al căsătoriei, însă fără consumarea ei, după cum spune Mt 1,18.25: „înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt… şi a luat-o la sine pe soţia lui şi nu a cunoscut-o până când ea a născut un fiu”.

Acum înțelegem probabil mai bine titlul acestui text: „Nașterea lui Isus Cristos a fost astfel” (Mt 1,18). Cum? Să recitim textul și să ascultăm din nou meditația biblică pentru a înțelege! Mai apoi să îi mulțumim Domnului pentru harurile pe care ni le-a oferit în timpul Adventului și să continuăm pregătirea pentru sărbătoarea Nașterii lui Isus!

*

Distribuie cu: