Luca 12,32-48 
Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăția. Vindeți ceea ce aveți și dați de pomană; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia nu o roade. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. Să fie mijlocul vostru încins și luminile aprinse, iar voi fiți asemenea oamenilor care-și așteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă de îndată ce vine și bate la ușă. Fericiți acei servitori pe care stăpânul îi găsește veghind atunci când se întoarce! Adevărat vă spun, se va încinge, îi va așeza la masă și, venind, îi va servi. Fie că va veni la miezul nopții, fie că va veni spre dimineață și-i va găsi astfel, fericiți vor fi! Să știți aceasta: dacă stăpânul casei ar ști ora la care vine hoțul, nu ar lăsa să i se spargă casa. Fiți și voi pregătiți pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă așteptați”. Atunci Petru a zis: “Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toți?” Domnul i-a spus: “Cine este administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl pune peste servitorii săi ca să le dea porția de hrană la timpul potrivit? Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său îl va găsi astfel atunci când se va întoarce! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale. Dar dacă acel servitor spune în inima lui: “Stăpânul meu întârzie să vină” și începe să-i lovească pe servitori și servitoare, să mănânce, să bea și să se îmbete, stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și la ora pe care nu o știe, îl va pedepsi aspru și îi va face parte printre cei necredincioși. Acel slujitor care cunoaște voința stăpânului său, dar nu a pregătit și nu a făcut după voința lui, va primi multe lovituri; cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puține; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Comentariu
Fragmentul evanghelic reprezintă mai multe exprimări alegorice ale lui Isus cu privire la viața veșnică care se va deschide asemenea unui banchet pentru cei care au credință. Frica este cel mai mare dușman al omului și este semănată în inima lui de cel viclean, de aceea Isus deschide expunerea Sa cu această încurajare oferită celor puțini care cred și care constituie „turma mică” a celor cu adevărat credincioși. Mântuirea este un scop final la care omul tinde să ajungă, însă în același timp este un Dar din partea lui Dumnezeu oferit tuturor oamenilor. Străduința omului de a accepta și fructifica acest Dar face diferența între cei dornici să cultive împărăția lui Dumnezeu încă de pe acest pământ și cei indiferenți și reci. Numeroase sunt piedicile în trăirea credinței, de aceea Isus avertizează pe ascultătorii Săi cu privire la evenimentele care vor marca sfârșitul istoriei personale și universale. Cel mai mare pericol îl găsește în oamenii care și-au alipit inima de bunurile materiale ale acestei lumi. Dumnezeul lor este pântecele iar ei nu găsesc altă bucurie decât în efemeritățile obositoare ale acestei lumi. „Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta”. Toată învățătura lui Isus din acest fragment culminează cu un deznodământ fericit pentru cei pe care stăpânul îi va găsi veghind. 

Atunci Petru a zis: “Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toți?”. Mesajul lui Cristos este un mesaj universal, nu privește doar anumite pături sociale, ci este o invitație pentru toți oamenii la veghere, la slujire și  fidelitate în trăirea credinței până la capăt, având întipărite bine în minte pericolele la care omul se expune dacă își lipește inima de bunurile efemere ale acestei lumi. Faptul că Dumnezeu este Tatăl acelora care se străduiesc să facă partea din acea turmă mică și se fac părtași la misterul lui Cristos și ai împărăției Sale, le cere tuturor să adune comori pentru această împărăție veșnică. Dar cum? Vindeți ceea ce aveți și dați de pomană; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia nu o roade. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. Vindeți și dați de pomană, ajutați pe cei săraci, ca și ei să simtă iubirea și milostivirea lui Dumnezeu. Fiți administratori înțelepți ai bunurilor trecătoare, ca prin ele să vă cumpărați adevăratele bogății care vă vor da satisfacție pentru toată veșnicia.

În drumul peregrinării noastre spre adevăratele comori, întâmpinăm numeroase dificultăți de înțelegere a mesajului lui Cristos. Aspirăm la cele de sus dar trăim aici pe pământ, ne dorim să adunam comori în cer dar mergem cu privirea ațintită spre pământ, vrem să fim generoși cu cei săraci dar prea adesea avem stomacul plin. Toate aceste situații antagonice vorbesc despre dificultatea noastră cotidiană de a pune în practică invitația lui Cristos. 

Izvoarele Franciscane
FF 1424: Într-o dimineață de iarnă, pe când era îmbrăcat doar în niște haine sărăcăcioase și insista în rugăciune, fratele său trupesc, trecând prin apropiere, a spus cu ironie unui concetățean: «Spune-i lui Francisc ca să-ți vândă cel puțin un ban din sudoarea sa!». Omul lui Dumnezeu, la auzul acestor cuvinte, inundat de fericirea celor mântuiți, cu fervoare spirituală a răspuns în franceză: «Voi vinde această sudoare, și chiar foarte scump, Domnului meu».

Distribuie cu: