Matei 4,1-11
În acel timp, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame. Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini!” Dar el, răspunzând, i-a zis: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»”. Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră!»” Isus i-a zis: „Din nou este scris: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău»”. Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria lor şi i-a spus: „Îţi voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea şi mă vei adora”. Atunci Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»”. Atunci, diavolul l-a lăsat. Şi iată că veneau îngeri şi îi slujeau!

Comentariu
Timpul Postului Mare începe în fiecare an cu o atenționare din partea Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la ispitirile prin care Cel Rău l-a pus la încercare pe Isus chiar la începutul vieții sale publice și prin care continuă să ne ademenească și pe noi, ucenicii săi, astăzi: „Îţi voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea şi mă vei adora”.

Și ce conține „oferta” „prințului” acestei lumi? Împlinirea a trei dorințe ale omului: asigurarea hranei, depășirea limitelor naturale, puterea.

Imediat însă suntem avertizați că oferta diavolului, ca de altfel a tuturor adepților săi, este mereu una condiționată: „îți voi da… dacă…”. Diavolul nu cunoaște gratuitatea, pentru că nu cunoaște iubirea. Acest „dacă” de care este condiționată oferta Celui Rău, nu înseamnă nicidecum ceva puțin, ci „închinarea în fața lui și adorarea sa”, adică renunțarea la identitatea noastră de fii și fiice ale lui Dumnezeu.

Isus a trăit 30 de ani la Nazaret unde a lucrat ca tâmplar. Așadar, Fiul lui Dumnezeu a dus o viață normală, obișnuită, fără ca să atragă în vreun fel atenția asupra sa. Isus avea totuși ceva special: o înțelepciune și o „creștere în har” pe care doar puține persoane o observau și rămâneau uimite, printre acestea numărându-se desigur Maria, Mama sa (cf. Lc 2,47.52). În schimb, pentru majoritatea oamenilor, Isus era cum vor spune consătenii săi „fiul lui Iosif” (cf. Lc 4,22), sau cum va spune Ioan Botezătorul „un necunoscut”: „în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi” (In 1,26).

Ei bine, acest Isus din Nazaret, care la vârsta de 30 de ani, simte chemarea de a-l revela pe adevăratul Dumnezeu și de a-și manifesta public propria identitate de Fiu al lui Dumnezeu, este „ispitit”, adică „încercat în spirit” de Cel Rău care îi sugerează altceva, o altă posibilitate, o altă cale: hrană din belșug, celebritate, putere, adică tocmai contrariul a ceea ce Isus intuiește că nu va avea în această lume, dacă va voi să-l descopere oamenilor pe adevăratul Dumnezeu și să-i rămână fidel „până la capăt”.  

Isus este slăbit fizic, după 40 de zile de post, îi este foame și sete, are nevoie de odihnă și de somn, dar duhul său este treaz, „veghează”, păstrând comuniunea rugăciunii și dialogul cu Tatăl. Astfel intră în luptă cu ispita Celui Rău pe care o înfruntă nu stând de vorbă cu ea, nu negociind, nu tergiversând decizia finală, ci opunându-i-se imediat și direct cu forța Cuvântului lui Dumnezeu: „Scris este…”: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”; „Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”;  și lovitura finală: „Pleacă, Satană! Căci este scris: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult”.

Acționând astfel, Isus ne învață și pe noi trei lucruri importante în lupta cu ispitele, care pun la încercare fidelitatea și încrederea noastră în Dumnezeu:

– Cel Rău ne va sugera întotdeauna propriile oferte: mâncare (asigurarea nevoilor primare), celebritate (capacitatea de a face lucruri ieșite din comun), putere (dominarea și controlarea celorlalți) mai ales în momentul în care vom simți mai mult lipsa lor pe fondul unor slăbiciuni fizice, morale și spirituale;

–  în lupta cu ispitele nu contează atât starea noastră fizică, ci mai ales „forța duhului” întreținută de rugăciune și de ascultarea atentă și umilă a cuvântului lui Dumnezeu;

– Cel Rău este un învins, tocmai prin capacitatea noastră dobândită de Isus, de a-l recunoaște, de a-l demasca îndărătul unor sugestii, atitudini, gesturi sau propuneri pe care el ni le face, întrucât știm că ceea ce este recunoscut ca fiind rău sau periculos este și mai ușor de refuzat sau de învins: „Cel care învinge va moşteni acestea. Eu îi voi fi lui Dumnezeu, iar el îmi va fi fiu” (Ap 21,7).

Din Izvoarele franciscane
FF 1591: „În timp ce fericitul Francisc locuia la Porțiuncula, a fost asaltat, pentru binele său spiritual, de o mare ispită. Interior și în exterior, spiritul și trupul, erau foarte tulburate și copleșit fiind de acea tortură, deseori fugea de compania fraților, întrucât nu mai reușea să li se arate senin ca în mod obișnuit.

Se mortifica abținându-se nu doar de la hrană, ci și de la conversații. Deseori mergea să se roage în pădurea de lângă biserică, pentru ca să-și poată elibera mai liber angoasa și plânsul în prezența lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, care le poate pe toate, să-l învrednicească să-i trimită din cer medicamentul său în această mare încercare. După mai bine de doi ani de când era încercat zi și noapte de acea ispită s-a întâmplat că într-o zi, în timp ce se ruga în biserica „Sfânta Maria” i-a fost spusă în duh acel cuvânt al Evangheliei: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» şi el s-ar muta. Şi nimic nu v-ar fi imposibil”.

A răspuns sfântul Francisc „Și care este acel munte?” I s-a răspuns: „Muntele este ispita care te încearcă”. A spus atunci fericitul Francisc: „În cazul acesta, Doamne, să se facă mie după cum ai spus”. Și în aceiași clipă a fost eliberat, în așa fel încât i s-a părut că nu a avut niciodată acea ispită”.

Distribuie cu: