Loading...

Despre profesiunea temporară a sr. Maria a Inimii euharistice a lui Isus

Distribuie cu:

Duminică, 12 iunie 2016, la mănăstirea Surorilor Clarise din Roman, în cadrul sfintei Liturghii de la ora 16.00, prezidată de PS Petru Gherghel, a avut loc profesiunea temporară a sorei M. Mihaela Farcaşi, originară din Parohia „Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului” din Dancu (Iaşi). La această sfântă Liturghie au concelebrat pr. Teofil Petrişor, ministru provincial OFMConv, pr. Iulian Tancău, parohul comunităţii din Dancu, pr. Pavel Chelaru, paroh al Parohiei „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman, preoţi franciscani şi alţi preoţi din împrejurimi.

Redăm în continuare mărturia sorei neo-profese:

„Mă numesc sora M. Mihaela Farcaşi a Inimii Euharistice a lui Isus. Chemarea la viaţa contemplativă-claustrală am simţit-o în inimă cu mulţi ani în urmă, însă doar acum, după aproape patru ani de formare şi de pregătire, s-a concretizat prin depunerea voturilor de ascultare, fără nimic propriu şi castitate. Sufletul meu însetat de Dumnezeu acum a găsit izvorul apei vieţii, care este Cristos, şi de la el primesc zilnic forţa necesară pentru a-l urma. Îmi dau seama că am primit un mare dar de la Dumnezeu, care totodată este şi un mister cum a evidenţiat PS Petru Gherghel în cadrul omiliei. Sper cu ajutorul harului său să corespund acestei chemări speciale şi să pot ajunge a spune cu sfântul Paul: «Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine” (Gal 2,20)». Această frază m-a mişcat foarte mult, când a fost proclamată în a doua lectură. Inima mea se bucură şi este plină de recunoştinţă şi gratitudine faţă de Domnul şi de persoanele care m-au ajutat să răspund chemării lui Dumnezeu cu o inimă liberă şi senină”.

În puţine rânduri vă împărtăşim câteva gânduri despre viaţa contemplativă.

Se spune că viaţa de mănăstire mai ales cea de clauzură este foarte puţin înţeleasă astăzi în societatea noastră secularizată, pentru că astăzi se pune mult accentul pe eficienţă, pe producţie. În timp ce viaţa noastră de multe ori apare inutilă, pentru că nu facem nimic care să se vadă în exterior, şi din această cauză continuă să provoace multe discuţii. Dar cred că este important să se înţeleagă esenţialul acestei chemării, că, de fapt, este credinţa şi iubirea, sufletul acestei alegeri ieşite din comun. Nu este o alegere egoistă sau autoreferenţială este „semnul evident al unei „iubirii mai mari”, este acea „parte mai bună” lăudată şi apărată de însuşi Isus Cristos, care ne face să fim inima Bisericii. Este, de fapt, alegerea celui care, dezlipindu-se de toate, dăruieşte lumii o comoară inestimabilă de har şi virtute şi imploră pentru lume triumful asupra păcatului şi iertarea divină. Nu pentru că persoană chemată este cineva sau că ar avea calităţi deosebite, ci pentru că se lasă transformată de harul Duhului Sfânt, care lucrează în cei care sunt disponibili să răspundă inspiraţiilor sale.

Suntem recunoscătoare lui Dumnezeu pentru acest dar şi îl rugăm să trimită cât mai multe vocaţii în via sa!

 

Surorile Clarise

Distribuie cu: