„Suntem o fraternitate evanghelizatoare”: Capitulul Spiritual al Provinciei Franciscane Conventuale „Sfântul Iosif” din România
Provincia Franciscană Conventuală „Sfântul Iosif” din România și-a adunat frații la Roman pentru Capitulul Spiritual 2026, reflectând asupra fraternității ca formă de evanghelizare.
Distribuie cu:
În anul în care se celebrează Jubileul de 800 de ani de la Transitus-ul Sfântului Francisc de Assisi, Provincia Franciscană Conventuală „Sfântul Iosif” din România și-a adunat frații pentru Capitulul Spiritual. Întâlnirea a avut loc în două serii – în zilele de 14 și 16 iulie 2026 – la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman: 82 de frați în prima zi, 42 în cea de-a doua. Numărul mare de participanți a impus această împărțire, însă tema, predicatorul și structura zilei au rămas aceleași pentru amândouă seriile.
Tema aleasă, „Suntem o fraternitate evanghelizatoare” (Const. 91,2), continuă firul Proiectului Provincial Cvadrienal 2024-2028: „Viața fratelui franciscan minor conventual – o formare permanentă”. Reflecția a fost susținută de către fratele Massimo Vedova OFMConv., profesor de spiritualitate franciscană la Facultatea Pontificală „Sfântul Bonaventura” – Seraphicum din Roma. Animator liturgic al zilelor capitolului a fost părintele vicar provincial Cristian Dumea.
În cele două meditații, fratele Massimo a pornit de la o întrebare simplă, adresată direct fiecărui frate: Există în istoria ta ceva ce ți-a schimbat viața? Răspunsul, a arătat el, nu stă într-o transformare pe care ne-o proiectăm singuri. Stă într-o „formă” pe care Dumnezeu o dă, discret și statornic, vieții fiecăruia, o formă pe care omul n-o inventează, ci e chemat s-o recunoască. Ca s-o intuiască, fratele Massimo a propus un triptic luat direct din „Testamentul” Sfântului Francisc: istoria, frații, rugăciunea. Istoria, cu faptele și întâlnirile ei, inclusiv cele nealese de noi (familia, țara, chiar chemarea însăși), este locul unde se citește lucrarea lui Dumnezeu. Defectele fraților nu sunt un obstacol, ci un dar: tocmai neputința de a-i schimba pe ceilalți după chipul nostru ne obligă să căutăm mai adânc izvoarele adevărate ale vieții. Rugăciunea, în fine, e locul unde istoria și fraternitatea își află sensul.
Fratele Massimo a descris și drumul opus, al obiectivelor: cariera, strategiile și alianțele prin care un frate ajunge, cu timpul, să urmărească „un post de gardian”, o obediență mai comodă sau un câștig mai mare. Nu fiindcă astfel de dorințe ar fi rele în sine – a explicat el – ci fiindcă forma pe care Dumnezeu o pregătește pentru fiecare rămâne mereu mai adevărată și mai profundă decât orice țel pe care omul și-l poate propune singur.
Pornind de la cuvintele Testamentului, „Domnul mi-a dat frați”, fratele relator a amintit că fraternitatea nu se alege în fiecare zi din nou: e un dar primit o dată pentru totdeauna. Aceeași cheie a „fizicității” credinței franciscane a explicat-o pornind de la evlavia lui Francisc față de biserici și de preoți, o credință trăită cu trupul, nu doar gândită. Evanghelizarea însăși a primit o definiție simplă și exigentă: a spune „ești fratele meu” unei lumi care, de fiecare dată când Evanghelia îi tulbură logica, tinde să respingă ceea ce nu se pliază pe logica ei.
Fiecare zi a cuprins și Sfânta Liturghie cu Ora medie, prezidată de părintele Damian-Gheorghe Pătrașcu, ministru provincial. După-amiaza a fost rezervată împărtășirii: frații participanți au fost împărțiți în șase grupuri de reflecție și dialog, urmate de o sesiune în plen.
Sintezele grupurilor au reluat aceleași cuvinte-cheie – forma, transformarea, idealul și realitatea, pornind de la propriile istorii vocaționale: intrări în seminar marcate mai degrabă de curiozitate și de exemplul unui frate decât de motivații limpezi încă de la început, maturizate apoi printr-o formare autentică și prin ascultare. N-a lipsit un omagiu adus preoților care au știut să recunoască discret semnele chemării la viața consacrată sau Sfânta Preoție în copii și tineri. Grupurile au subliniat și că evanghelizarea de astăzi comportă a ieși în întâmpinarea celor „pierduți”, într-o societate tot mai secularizată, și că cea mai convingătoare predică rămâne, până la urmă, viața fraternă trăită în comunitate.
Ambele zile s-au încheiat cu rugăciunea vesperelor, expunerea și binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament și cu cina fraternă, luată în aer liber. Capitulul Spiritual din acest an a coincis cu Anul Jubiliar al celor 800 de ani de la Nașterea pentru cer a Sărăcuțului din Assisi, iar chemarea de a fi „o fraternitate evanghelizatoare” continuă, firesc, drumul pe care Provincia Franciscană „Sfântul Iosif” îl parcurge de mai bine de un secol. Un drum a cărui măsură, așa cum bine a amintit fratele Massimo Vedova, nu stă în obiectivele atinse, ci în forma pe care Dumnezeu o dă, cu răbdare, fiecărei vieți și fiecărei fraternități.
Îi aducem mulțumire bunului Dumnezeu care, prin mijlocirea Sfântului Părinte Francisc, ne-a binecuvântat cu aceste zile pline de har și de comuniune! Ceea ce am primit împreună să rodească în viața și misiunea fiecăruia!
Galerie cu fotografii din a doua parte a capitolului spiritual (16 iulie)



