În perioada 8–11 iulie 2026, la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman s-a desfășurat Campusul Franciscan pentru adolescenți și tineri, cu tema „Euharistia, inima iubirii Sfântului Francisc”, organizat de Provincia Franciscană Conventuală „Sfântul Iosif” din România, prin Comisia de promovare vocațională și pastorația tineretului.

Anul acesta, campusul s-a desfășurat în contextul unei aniversări deosebite: se împlinesc 800 de ani de la moartea Sfântului Francisc, iar cele patru zile au urmat pașii lui, de la San Damiano la Greccio. La eveniment au participat adolescenți și tineri din mai multe parohii ale Diecezei de Iași: Prăjești, Luizi-Călugăra, Huși-Corni, Hălăucești, Nisiporești, Buruienești, Galați, Cacica, Târgu Trotuș, Cleja II, Gherăești și Răcăciuni.

Prin această temă, tinerii au fost invitați să descopere că participarea la Sfânta Euharistie nu este o simplă obligație, ci o școală a bucuriei și a iubirii, din care Sfântul Francisc și-a hrănit credința și în care fiecare om își poate descoperi sensul vieții.

Miercuri, 8 iulie, după-amiaza, participanții au fost întâmpinați de organizatori, s-au cazat și au avut timp să cunoască spațiile liceului. La ora 19:30 a fost servită cina, iar de la 20:30 a avut loc deschiderea oficială a campusului, dedicată cunoașterii și formării echipelor.

În amfiteatru, părintele Vlad-Bogdan Bejan a adresat un cuvânt de bun venit celor peste 100 de adolescenți și tineri participanți, însoțiți de preoți și surori, iar părintele Irimia-Romică Pal, formator și profesor la liceu, a făcut o scurtă prezentare a instituției gazdă și a regulilor de respectat în aceste zile. Tinerii au fost apoi împărțiți în șase grupe, fiecare purtând numele unui loc semnificativ din viața Sfântului Francisc: San Damiano, Assisi, Rivotorto, Greccio, La Verna și Porțiuncula. Fiecare echipă a primit misiunea de a-și realiza un steag propriu, pe care urma să-l completeze zilnic cu câte un semn nou. Prima zi s-a încheiat cu rugăciunea de seară.

Următoarea zi a început cu o rugăciune în aer liber, pregătită și animată de surori. Am ascultat împreună un cântec de laudă și fiecare a împărtășit un cuvânt sau o frază pe care a reținut-o. Rugăciunea s-a încheiat cu proclamarea textului evanghelic al zilei și cu binecuvântarea.

După micul dejun a urmat prima cateheză, care a avut ca temă chemarea. „Francisc, repară casa Mea!” a fost chemarea pe care Sfântul Francisc a primit-o de la Isus în bisericuța din San Damiano, pe când se oprise în rugăciune în fața crucifixului. În cateheză, părintele Clement Tălin ne-a amintit despre chemare că aceasta nu vine în clipa de glorie, ci în cea de derută. Francisc tocmai se întorsese bolnav din război și din închisoare, cu visul de cavaler spulberat. Dumnezeu vorbește dintr-un loc ruinat, nu dintr-unul perfect, iar ascultarea începe cu o cărămidă, nu cu planuri mărețe.

Tinerii s-au adunat, apoi, în grupele formate cu o seară înainte și au încercat să răspundă la întrebările propuse: dacă li s-a întâmplat vreodată ca un moment greu să îi schimbe în bine și care ar fi „cărămida” pe care doresc să o adauge, în zilele campusului, la construcția edificiului vieții lor.

După împărtășirea în plen și o pauză binemeritată, a urmat un timp dedicat sfintelor spovezi, apoi celebrarea euharistică. La predică, părintele Emanuel-Petrache Antica, la lumina lecturilor zilei, a subliniat faptul că fiecare dintre noi are ceva unic, dăruit de Dumnezeu, pe care este chemat să-l cultive și în care să investească. După Sfânta Liturghie au urmat prânzul și un timp de odihnă și de recreere.

Cea de-a doua cateheză, susținută de părintele Vlad-Bogdan Bejan, a avut ca temă eliberarea, respectiv libertatea interioară trăită de Sfântul Francisc. Părintele relator i-a purtat pe tineri cu gândul în Piața din Assisi, în anul 1206, la momentul în care Francisc, chemat la judecată de propriul tată, i-a înapoiat banii, lăsându-și chiar și hainele la picioarele acestuia, spunând:

Gestul său nu exprimă dispreț față de bunurile materiale, ci dobândirea unei adevărate libertăți lăuntrice. Întrebarea esențială nu este „Ce ai?”, dar „Ce te ține legat?”. Cu această provocare au plecat tinerii de la cateheza de după-amiază: „Ce țin atât de strâns, încât nu mai sunt liber să primesc ceea ce Dumnezeu vrea să-mi ofere?”

Seara, gestul catehezei a devenit rugăciune la adorația euharistică în stil Taizé, cu palmele deschise în fața Celui care S-a dat pe Sine întreg. Ziua s-a încheiat cu cina și cu o seară de jocuri pregătite de fiecare echipă.

Ziua de vineri a început cu rugăciunea de dimineață, în cadrul căreia L-am lăudat pe Dumnezeu prin cântec. După micul dejun a urmat cateheza cu tema „Domnul mi-a dat frați”, animată de părintele Clement Tălin. Pornind de la anii petrecuți de Francisc la Rivotorto, părintele a arătat cum Sfântul nu și-a ales frații, ci i-a primit: un negustor bogat, un jurist, un țăran simplu, oameni care altfel nu ar fi stat la aceeași masă. Bucuria vieții împreună era reală, dar la fel de reală era și greutatea vieții în comun: fratele care se roagă diferit, mănâncă altfel, te calcă pe nervi. Răspunsul lui Francisc a rămas celebru: iubește-l așa cum este, nu-i cere să se schimbe de dragul tău.

La ora 12:00 a fost celebrată Sfânta Liturghie, prezidată de părintele Provincial Damian-Gheorghe Pătrașcu. Predica a fost rostită de părintele Vlad, care i-a provocat pe tineri să lege mesajul spiritual al lecturilor sfinte ale zilei de propria viață, de cea a Sfântului Francisc și de exemplul Sfântului Carlo Acutis.

După timpul de odihnă de după prânz a urmat ultima cateheză, susținută de părintele Vlad cu tema „Domnul se ascunde sub chipul pâinii”, dedicată unei alte etape importante din viața Sfântului Francisc: Noaptea de la Greccio. În anul 1223, Francisc a dorit „să vadă cu ochii lui” cum S-a născut Pruncul din Betleem și a alcătuit prima iesle vie din istorie, cu animale adevărate, într-o peșteră, pentru ca oamenii să contemple sărăcia în care S-a născut Cristos. Tradiția spune că, în timp ce Sfântul predica despre acest mister, mulți au avut impresia că Îl văd pe Prunc viu în brațele lui.

Betleem înseamnă „casa pâinii”, iar ieslea este locul din care mănâncă animalele. Nu întâmplător Pruncul este culcat tocmai acolo: Cel care Se naște în locul hranei Se va da pe Sine ca Pâine pe altar. Drumul lui Dumnezeu este o coborâre: din cer în iesle, din iesle pe cruce, de pe cruce în pâinea de pe altar. Cine caută un Dumnezeu spectaculos trece pe lângă El; cine se apleacă, Îl găsește. Francisc avea o venerație profundă față de Trupul lui Cristos și îi îndemna pe frați să se apropie de Sfânta Împărtășanie cu aceeași uimire cu care privești Pruncul din iesle, pentru că același Dumnezeu care s-a făcut mic în iesle, se face mic în ostie.

După ce fiecare grup și-a împărtășit concluziile, tinerii s-au pregătit pentru seara „Sfântul Francisc”. Fiecare echipă a interpretat o scenetă legată de locul al cărui nume îl purta, cu o semnificație aparte în pelerinajul pământesc al Sfântului din Assisi. Au urmat apoi dansuri, jocuri și momente de karaoke. A fost o seară în care fraternitatea despre care se vorbise dimineața nu s-a mai explicat, ci s-a trăit cu intensitate.

În ultima zi am început, ca de obicei, cu rugăciunea comună de dimineață. Au urmat considerațiile finale ale fiecărui grup, apoi participanții au făcut ordine în camere și în spațiile folosite. La ora 12:00 a fost celebrată Liturghia de încheiere, la care tinerii au cântat, lăudându-L pe Dumnezeu cu recunoștință pentru toate darurile primite. În predica sa, părintele Iulian-Robert Țîmpu i-a îndemnat pe participanți să nu privească aceste zile ca pe un sfârșit, ci ca pe un început care merită continuat. După prânz, cu îmbrățișări și cuvinte calde de rămas-bun, fiecare a pornit spre casă.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste zile pline de har și tuturor celor care, prin osteneala și dăruirea lor, au făcut posibil acest frumos eveniment: organizatori, preoți, surori și binefăcători.

Sfinte Francisc de Assisi, roagă-te pentru noi!

Participarea la Campusul Franciscan a fost o experiență care mi-a schimbat inima și a devenit o parte din mine. Aici mi-am aprofundat credința și l-am redescoperit pe Sfântul Francisc, învățând din exemplul lui de iubire, simplitate și bucurie. Am trăit în comuniune cu ceilalți tineri și, în doar câteva zile, am devenit o adevărată familie. Catehezele, sfintele Liturghii și adorația Taizé mi s-au imprimat în suflet și m-au apropiat mai mult de Domnul. Plec de aici cu recunoștință și cu dor în inimă, iar un lucru este sigur: voi reveni și anul viitor. (Carla Neculăeș – Hălăucești)

Campusul Franciscan din perioada 8–11 iulie 2026, de la Roman, a fost pentru mine o experiență deosebită, plină de bucurie și de apropiere față de Dumnezeu și de ceilalți semeni. Deși particip la aceste întâlniri de cinci ani și cunoșteam deja o parte dintre participanți, acest timp mi-a oferit ocazia să întâlnesc oameni noi, să leg prietenii și să comunic mai mult cu cei din jur, lucru pe care l-am prețuit foarte mult.

De asemenea, mi-au plăcut mult catehezele și discuțiile în grupuri, pentru că fiecare a putut să își exprime liber gândurile, într-o atmosferă de respect și deschidere. Seara dedicată scenetelor despre Sfântul Francisc a fost, fără îndoială, unul dintre momentele mele preferate: ne-am distrat, am râs împreună și am descoperit, într-un mod aparte, fragmente din viața acestui mare sfânt, a cărui pildă rămâne vie și astăzi. M-au impresionat profund predicile de la Liturghii, care mi-au ajuns la suflet, iar implicarea preoților în fiecare activitate a făcut ca toți să ne simțim ca o mare familie. Plec de la acest campus cu multe amintiri frumoase și sunt recunoscătoare pentru oamenii minunați pe care i-am întâlnit aici. (Adelina Simon – Buruienești)

Pentru mine, acest campus a avut o însemnătate deosebită, pentru că aici am întâlnit oameni noi, care m-au primit cu o căldură aparte. Am participat la cateheze ziditoare, care mi-au schimbat perspectiva asupra credinței și mi-au îmbogățit cunoștințele despre Sfântul Francisc de Assisi. Am împărtășit momente de rugăciune și de meditație în cadrul adorațiilor, care mi-au adus liniște sufletească și m-au apropiat mai mult de Dumnezeu și de Biserică. Am încheiat aceste zile binecuvântate întorcându-mă acasă cu o credință mai puternică și mai vie. (Lavinia-Brigitta Cojocaru – Luizi-Călugăra)

Pentru mine, experiența de la Campusul Franciscan de la Roman din acest an a însemnat prietenie, socializare și cunoaștere. Mi-a plăcut mult că organizatorii au încurajat lucrul în echipă și că, prin activitățile propuse, au scos la iveală prezentatorii și actorii din noi. Am plecat de aici cu o mai bună cunoaștere a vieții Sfântului Francisc, cu amintiri frumoase și cu mai mult curaj de a mă exprima, dar mai ales cu bucuria de a fi întâlnit oameni deosebiți. Le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă această experiență și cu siguranță voi participa și în anii următori. (Antonio Remigiu Socaciu – Târgu Trotuș)

Ana-Maria Kristalenia Cimpoieșu, Paula Iancu