Distribuie cu:

Pe data de 24 iulie 2022, duminică seara, ne-am întâlnit toți participanții la Mânăstirea „Sfânta Treime” de la Pârâul Rece, unde ne-am rugat Vesperele, am făcut cunoștință unii cu alții și am făcut diverse activități care au fost benefice pentru unitatea grupului.

Luni, ne-am trezit dis-de-dimineață pentru a lua micul dejun și pentru a pleca la drum pentru două ore către Cheia, unde avea să înceapă aventura. În tot acest timp în care am fost cu autocarul a fost un timp foarte bun în care am putut să socializăm unii cu alți, dar și să ne încărcăm bateriile pentru noua experiență. După câteva ore de urcare lejeră am ajuns la Valea Stânei unde ne-am montat corturile. Aici am celebrat Sfânta Liturghie și ne-am rugat Vesperele, iar după aceea am pregătit cina. Am stat împreună în jurul focului de tabără unde prima dată am spus câteva cuvinte despre cum a fost acea zi, iar după ne-am jucat, cântat, dansat toți împreună.

Plecând pe drum la ora 10.15, destinația din ziua a doua, 26 iulie, a fost Vârful Gropșoarele (1883 m.) prin Valea Pârâului Sterp, iar în continuare Cabana Ciucaș. Începutul a fost unul plin de încredere, dar și anevoios pe alocuri. A fost o urcare abruptă care a necesitat mai multe pauze de-a lungul traseului pentru a lua o gustare, dar și pentru a ne ruga Laudele. Această porțiune de traseu a fost cea mai grea din tot acest campus deoarece a fost o urcare continuă și am avut câteva porțiuni dificile cum ar fi mersul ținându-ne de un lanț. Am ajuns la Vârful Gropșoarele în jurul orei 15.00. De pe acest vârf se vedea deja următoarea noastră destinație, iar acest lucru ne-a umplut cu multă energie. Ajunși pe acest vârf am făcut poze unii cu alții, iar apoi ne-am pregătit de Sfânta Liturghie sărbătorindu-i pe Sfinții Ioachim și Ana. Cu această ocazie le-am cântat și un „La mulți ani!” celor care purtau acest nume în acest campus. La ora 16.30 ne-am pornit din nou la drum, de data aceasta, destinația fiind Cabana Ciucaș. Față de prima parte din traseu, acesta a fost unul lejer, unde am putut socializa mai mult pe drum. Am ajuns la cabană la ora 18.30 unde ne-am odihnit picioarele și apoi am mers să montăm corturile. După ce toate cele 11 corturi au fost montate, ne-am adunat toți într-un cerc pentru a ne ruga Vesperele. După ce l-am lăudat pe Domnul că ne-a oferit o zi plină de peisaje minunate de admirat și puterea de a duce la bun sfârșit ziua, ne-am adunat cu toții și am început să pregătim cina. După cină am făcut un foc de tabără, în jurul căruia ne-am jucat și am cântat.

Ziua de miercuri a început plină de bucurie, deoarece știam că în această zi nu va mai trebui să cărăm rucsacii de munte, cortul și sacul de dormit după noi. Am luat micul dejun și am pornit la drum urmărind dunga roșie până la Vârful Ciucaș. Pe drum ne-am oprit împreună pentru a ne ruga Laudele și pentru a admira creațiile Domului de pe acest munte. La ora 11.00 ne bucuram deja că am atins cel mai înalt vârf din Munții Ciucaș și anume Vârful Ciucaș (1954 m.). Aici am făcut poza de grup, iar apoi ne-am bucurat de priveliștea minunată ce ne-a oferit acest munte. Am pornit la pas înapoi spre cabană, dar de data aceasta pe alt traseu care ne-a oferit alte priveliști de neînchipuit. Ajunși înapoi la Cabana Ciucaș, am pregătit repede ceva de mâncare pentru prânz, am mâncat împreună, iar după această masă fiecare a avut timp liber unde fiecare făcea ce voia. După scurt timp a venit o ploaie cu grindină, iar noi ne-am adăpostit la cabană. După toată această binecuvântare cu ploaie bună, curată, ne-am adunat toți pentru a ne pregăti de Sfânta Liturghie. După aceasta, am mers cu toții spre corturi pentru a vedea dacă ploaia a afectat vreun cort. Ne-am apucat să pregătim cina iar apoi ne-am rugat împreună Vesperele. După toate aceste activități, așa cum ne-am obișnuit, ne-am strâns în jurul unui foc de tabără unde ne-am jucat și am socializat.

A patra zi s-a anunțat încă de dimineață cu tunete puternice că va fi una ploioasă. Auzind concertul tunetelor am ales să pregătim repede micul dejun și să plecăm spre următorul loc de campat și anume Cabana Muntele Roșu, urmărind dunga galbenă. A fost o coborâre ușoară unde am fost unul alături celuilalt. Pe drum ne-am oprit pentru a ne ruga Laudele și a ne aștepta unii pe alții. Ajunși la Cabana Muntele Roșu am început să montăm repede corturile deoarece simțeam cu începea să plouă din ce în ce mai tare. Ne-am echipat de ploaie și câțiva dintre noi s-au dus să pregătească prânzul. După prânz am avut timp liber în care unii au preferat să facă o plimbare prin pădure, alții să se odihnească și alții să socializeze cu cei care au mai rămas în jurul lor. La ora 17.00, când ploaia s-a mai liniștit, am început să celebrăm Sfânta Liturghie care a fost urmată de un moment de adorație unde ne-am rugat împreună și am meditat în tăcere la cât de mult a făcut Dumnezeu pentru noi în toate aceste zile. După aceste momente de liniște sufletească, unii dintre noi s-au dus să pregătească cina, iar ceilalți stăteau împreună bucurându-se de compania celorlalți. După ce am mâncat cina, ne-am așezat toți în jurul focului de tabără pentru a împărtăși câteva gânduri, idei sau propuneri din aceste zile. Începând iar ploaia ne-am adăpostit sub prelată așa că am continuat acolo să spuneam cum am simțit aceste zile. După ce am terminat, am rămas toți bucurându-ne de ultima zi în care puteam să cântăm, să dansăm și să ne jucăm împreună.

Vineri dimineață, 29 iulie, ne-am trezit și ne-am pregătit de Sfânta Liturghie. După aceasta am luat micul dejun și ne-am strâns fiecare corturile, ne-am pregătit rucsacurile și am plecat spre Cheia unde ne aștepta autocarul care ne-a dus la Mânăstirea „Sfânta Treime” de la Pârâul Rece. Pe drum spre autocar ne-am oprit în pădure pentru a ne ruga Laudele și apoi am continuat drumul. Frații de la Mânăstire ne-au așteptat cu o masă caldă unde ne-am așezat cu toții pentru ultima masă împreună din acest campus. După prânz ne-am luat rămas bun de la cei care plecau, urmând să plecăm fiecare la casa lui!

*

Câteva impresii și gânduri din acest campus:
„L-am găsit pe Dumnezeu în locuri în care nu ne puteam gândi că ne va fi aproape.” (George)

„Experiența de a te deconecta de toate rețelele sociale și de tot ceea ce înseamnă tehnologie este inedită!” (Adelin)

„Dumnezeu ne trimite mai multe căi, dar noi trebuie să alegem calea cea bună. Prin asta ne putem da seama că preoții sunt mici apostoli a lui Dumnezeu. Un exemplu este acela că atunci când erau două cărări un preot era în fața mea și a mers pe cărarea cea din vale, iar eu am mers pe cea din deal, spre sfârșit s-a dovedit că cea din deal avea o porțiune mai dificilă. Dacă mergeam după acel preot mergeam și eu pe calea mai ușoară, calea cea bună.” (Adriana)

„Ne-a vegheat cineva de acolo de sus deoarece a început ploaia când am ajuns deja la locul de campare. Experiențele mici fac ca amintirile să rămână mari!” (Alexandru)

„M-am bucurat sa văd entuziasmul altora când vedeam că putem cânta aceleași cântece fără să ne plictisim. Cântecul unește oamenii!” (Simona)

„E în mintea noastră faptul că nu mai putem. Putem trece ușor de la o extremă la alta. Am putut să îl simțim mai aproape pe Dumnezeu prin lucruri simple. El caută de la noi lucruri mici, nu ne cere lucruri mărețe!” (Camelia)

„Chiar dacă ziua de marți a fost cea mai dificilă zi, a fost plăcut că am simțit apropierea persoanelor din jur care ne-au fost alături și ne-am dat seama cât de important e ajutorul celor din jur. Fiecare are specificul lui și a contribuit cum a putut, a fost o unitate intensă a grupului!” (Veronica)

„A fost un campus important atât fizic, cât și spiritual în care am putut să ne conectam mai mult cu Dumnezeu în orice împrejurare!” (Ionuț)

„Acum am putut să reflectam cât de mare este Dumnezeu și cum a creat El totul. Acesta ar fi primul pas, al doilea ar fi acela de a-l vedea pe Dumnezeu în fiecare dintre noi!” (Maria C.)

„Acest campus ne-a făcut să ieșim din zona noastră de confort, ca să vorbim cu cei pe care nu îi cunoaștem, să putem face lucruri frumoase împreună!” (Maria R.)

„Eu unul nu prea am avut de-a face cu mersul la biserică, liturghii sau activități din cadrul unei parohii, dar faptul că aici am avut liturghie în fiecare zi m-a făcut să vreau să particip mai mult la Sfânta Liturghie.” (Cornel)

„Munca în echipa face lucrurile să iasă mai frumos. A fost armonie, disponibilitate și atenție din partea tuturor!” (Pr. Giovanni)

Pace și bine!

*

Mai multe imagini puteți vedea aici.

Distribuie cu: