Ioan 8,1-11
Iar Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a apărut din nou la templu și tot poporul venea la el, iar el, așezându-se, îi învăța. Cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și, punând-o la mijloc, i-au zis: „Învățătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre. Dar tu, ce zici?” Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat și le-a spus: “Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea”. Și, aplecându-se din nou, scria pe pământ. Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. Isus s-a ridicat și i-a spus: “Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea i-a zis: “Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: “Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuiești!”

Comentariu
Orice discurs, omiletic sau exegetic pe care îl rostim cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, care este hrană spirituală pentru suflet, este lipsit de conținut dacă lipsește ingredientul de bază care este milostivirea lui Dumnezeu. În zadar am vorbi doar despre dreptatea lui Dumnezeu, dacă uităm că Dumnezeu este nemărginit de milostiv și este capabil să ierte mai mult decât cineva ar păcătui. Milă vreau, nu jertfă, nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se convertească și să fie viu. Aceste cuvinte au capacitatea de a vorbi despre bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu, fapt relatat și de acțiunea lui Cristos atunci când este pus la încercare de fariseii și cărturarii timpului Său cu privire la femeia prinsă în adulter. Răspunsul lui Cristos la această provocare nu are precedent, deoarece este pentru prima dată când cei prezenți aud o astfel de rezolvare, iar Isus le vorbește că milostivirea este mai presus de orice jertfă, iar acest fapt avea să-i provoace pe toți cei prezenți să reflecteze mai mult la viața lor proprie, la păcatele proprii, să ceară și să primească milostivirea lui Dumnezeu. Numai cel care a cerut și a primit iertarea lui Dumnezeu și s-a simțit iertat știe să recunoască gestul Mântuitorului pus față în față cu femeia care a săvârșit adulterul și care după legea lui Moise ar fi trebuit să fie delapidată.

”Cine este fără de păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea” (v. 7) Acest îndemn a lui Cristos avea să-i provoace pe toți cei prezenți la o cercetare a cugetului cu privire la starea lor morală. Această frază devenită mai apoi proverbială, conține înțelepciunea lui Dumnezeu și ne invită să fim mai prudenți în a-i judeca pe alții, dar mai mult să nu condamnăm pe nimeni pentru păcatele săvârșite. ”Unul singur este judecătorul vostru, iar voi toți sunteți frați”. Aceste cuvinte ale lui Cristos reglează într-un mod elocvent relația dintre oameni și apoi modul de a se raporta la Dumnezeu care știe toate, dar care se milostivește până la al miilea neam de cei care își recunosc vinovăția și cu suflet căit se întorc la Domnul. Relatarea evanghelistului cu privire la femeia prinsă în adulter, transmite iertarea și milostivirea lui Dumnezeu, iar în acest caz, această femeie reprezintă umanitatea noastră păcătoasă.

”Nici eu nu te condamn” (v. 11), mergi și nu mai păcătui. Aceste cuvinte ale lui Cristos, au refăcut în mod spontan comuniunea omului cu Dumnezeu, preocupat în mod constant de om, care deși făcut din țărână reprezintă opera de încununare a creației. ”Dumnezeu ti-a iertat păcatele, mergi în pace”, este formula de dezlegare pe care preotul o rostește pentru cei care aflați în stare de păcat apelează cu căință și propunere de îndreptare la sacramentul reconcilierii pentru a primi milostivirea Domnului. În acest caz, preotul este doar un instrument în mâna lui Dumnezeu, prin vocea lui se face auzit glasul Domnului, iar acest fapt reprezintă o minune greu de explicat (să te simți iertat cu adevărat)

Din Izvoarele Franciscane
FF 238: Și dacă un frate ar fi căzut în vreun păcat de moarte, să se mărturisească unui frate preot. Și dacă nu ar exista nici un preot în acel loc, să se mărturisească unuia dintre frații săi, până când va găsi un preot care să-l achite în mod canonic, așa cum o cere Biserica. Iar acesta, nu au nici o putere de a impune altă penitență decât aceasta: ”Du-te și nu mai păcătui!”

Distribuie cu: