Luca 22,14-23,56
Și, ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat și au început să-l acuze, spunând: “L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru și oprindu-ne să plătim tribut cezarului și spunând că el este Cristos, regele”. Atunci Pilat l-a întrebat: “Tu ești regele iudeilor?” El i-a răspuns: “Tu o zici!” Iar Pilat a spus arhiereilor și mulțimii: “Nu găsesc nici o vină în omul acesta”. Dar ei insistau, spunând: “Răzvrătește poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici”. Când a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean, iar când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla și el în zilele acelea în Ierusalim. Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el și spera să vadă vreun semn făcut de el. Așadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu i-a dat nici un răspuns. Arhiereii și cărturarii erau acolo și-l acuzau cu înverșunare. Irod, împreună cu soldații săi, după ce l-au tratat cu dispreț, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și l-au trimis la Pilat. În ziua aceea Irod și Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în dușmănie unul cu celălalt. Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe comandanți și poporul și le-a spus: “L-ați adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului și, iată, judecându-l în fața voastră, nu găsesc în omul acesta nici o vină de care îl acuzați. De altfel, nici Irod, căci mi l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte. Așadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”. . Atunci au început să strige împreună: “Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Baraba!” Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o revoltă care avusese loc în cetate și pentru crimă. Pilat, dorind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, dar ei strigau: “Răstignește-l, răstignește-l!” Pentru a treia oară le-a spus: “Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nici o vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi și-l voi elibera”. Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Și strigătele lor predominau. Atunci Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă și crimă, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor. Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, și i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus. Îl urma și o mare mulțime de popor și de femei care-și băteau pieptul și-l plângeau. Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: “Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeți pe mine, ci mai degrabă plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri. Căci, iată, vor veni zile în care veți spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut și pieptul care n-a alăptat!» Atunci veți începe să spuneți munților: Cădeți peste noi! și colinelor: Acoperiți-ne! Căci dacă așa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” Împreună cu el mai erau duși doi răufăcători ca să fie uciși. Când au ajuns la locul numit Craniul, l-au răstignit pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și altul la stânga. Atunci Isus a spus: “Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”. Apoi, ca să împartă hainele lui, au tras la sorți. Poporul stătea și privea, iar conducătorii își băteau joc de el, spunând: “Pe alții i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul”. Și soldații îl luau în râs, când se apropiau de el, și-i aduceau oțet, spunând: “Dacă tu ești regele iudeilor, salvează-te pe tine însuți”. Deasupra lui era și o inscripție: “Acesta este regele iudeilor”. Unul dintre răufăcătorii răstigniți îl insulta, spunând: “Oare nu ești tu Cristos? Salvează-te pe tine și pe noi!” Dar celălalt, mustrându-l, i-a răspuns: “Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeași condamnare? Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre; dar el n-a făcut nici un rău”. Și spunea: “Isuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta!” Iar el i-a spus: “Adevăr îți spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!” Era cam pe la ora a șasea și s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua. Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâșiat la mijloc. Isus a strigat cu glas puternic: “Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu“. Și spunând aceasta, și-a dat duhul. Când centurionul a văzut ceea ce s-a întâmplat, l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: “Cu adevărat, omul acesta era drept”. Și toate mulțimile, adunate la această priveliște, văzând cele petrecute, se întorceau bătându-și pieptul. Toți cunoscuții săi și femeile care l-au urmat din Galileea stăteau mai deoparte și priveau acestea.

Comentariu
Odată cu duminica Floriilor, peregrinarea lui Cristos om pe acest pământ se apropie de final. A predicat, a făcut fapte minunate, toate în favoarea omului și a neputinței firii umane. El este Dumnezeu și fratele nostru, prietenul cel mai bun al omului.  Tabloul la care participăm activ în această duminică ne invită să reflectăm la duplicitatea firi omenești și în același timp la milostivirea Domnului pentru cei care își manifestă credința în urmarea lui Dumnezeu. Viața, pătimirea, moartea și învierea lui Cristos reprezintă fundamentul vieții creștine și realizarea deplină a creștinului. Isus este primit cu entuziasm de locuitorii Ierusalimului care își doreau un rege care să fie un împărat vrednic în Israel. Cu toate acestea, atitudinea lui Cristos vorbește despre simplitatea de acțiune a lui Dumnezeu. Suntem călăuziți de un Dumnezeu umil, plin de dragoste și milostivire care oferă exemplul slujirii pline de libertate în acțiune. Nimic nu poate fi comparat cu gloria deșartă a acestei lumi, cuantificată prin uzură și lux derizoriu. Cristos, intră în Ierusalim, călare pe un măgar, iar locuitorii îl proslăvesc în urale de glorie. Acest fapt este demn de analizat, dar mai ales de apreciat atitudinea lui Dumnezeu de a se face prezent în viața și cotidianitatea omului. Ce poate fi mai deplin, mai măreț decât interacțiunea cu Dumnezeu?

Oamenii, apreciază manifestarea lui Cristos în acest cadru sublim, dar plin de elemente contradictorii, deoarece prin natura lor sunt însetați de ”pâine și circ” ingrediente care fac parte din manifestările exterioare omenești. Cristos nu ne oferă o lecție de circ amator, dar ne prezintă tuturor o lecție aplicată despre modul de manifestare a lui Dumnezeu, care se articulează mereu prin simplitate în acțiune, prin milostivire și și dragoste pentru creatura Sa. Cristos astăzi primit în glorie, va fi întâmpinat cu ostilitate maximă peste câteva zile când ura și răutatea oamenilor vor căpăta proporții maxime și vor cere în mod imperativ imperatorului să decreteze moarte lui Cristos prin răstignirea lui Dumnezeu pe o cruce, un element de tortură rezervat criminalilor, instigatorilor și celor care ofensează în mod grav orânduirea și stabilitatea socială.

O actualizare a mesajului evangelic din această duminică se impune și în viața noastră. Privind retrospectiv la acțiunile pe care le desfășor în fiecare zi, observ cu ușurință incoerențele din viața proprie. În fiecare zi când mă ridic, fac semnul sfintei Cruci și îmi manifest verbal dar mai ales în taină atașamentul față de Dumnezeu. Acțiunile mele de peste zi sunt la fel de contradictorii ca ale locuitorilor din Ierusalim. Îți mulțumesc Doamne pentru faptele Tale minunate prin care intervii în viața mea, dar în același timp o voce parcă necontrolată urlă cu ură în interiorul meu de a-l condamna pe Dumnezeu pentru toate suferințele prezente în viața mea. Acest fapt mă face mai conștient de manifestarea discretă a lui Dumnezeu în viața mea, precum și de incoerențele și derapajele proprii, prin care consider că sunt îndreptățit să strig împreună cu mulțimea: ”Răstignește-l!” Dincolo de noapte e zi, dincolo de nori soarele va răsări și va oferi fiecăruia dintre noi bucuria de a-l întâlni pe Isus cel înviat, pe Isus medicul prin excelență care vindecă și susține pe toți cei care au încredere în milostivirea Domnului.

Din Izvoarele Franciscane
FF 628: Aflându-se, în același loc, îmbrăcat într-o reverendă uzată, Părintele săracilor îi spuse unuia dintre confrații săi, pe care el îi alesese ca guardian: ”Aș vrea, frate, dacă ar fi posibil să-mi găsești suficientă pânză pentru o reverendă” La această întrebare, fratele s-a gândit mereu cum să procure această pânză atât de necesară pentru Francisc. În dimineața următoare, în zori, el s-a dus la ușa care duce spre oraș pentru a cumpăra pânza, iar aici, un bărbat șezând pe prag i-a făcut semn să vorbească cu el și i-a spus: ”Acceptați acest material pentru dragostea lui Dumnezeu,  pentru șase reverende: una pentru tine și celelalte cui dorești, pentru mântuirea sufletului meu”. Foarte fericit fratele s-a întors la Francisc căruia i-a povestit despre oferta venită din cer. Primește oferta – a răspuns Francisc, pentru că a fost trimis cu acest scop, pentru necesitatea mea.  Și a încheiat: ”Să mulțumim Domnului, care nu a încetat să aibă grijă de noi”.

Distribuie cu: