Loading...

Duminică, 31 Martie 2019, a IV-a din Timpul Postului Mare – Anul C

Luca 15,1-3.11-32
Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de el ca să-l asculte. Fariseii și cărturarii însă murmurau spunând: “Acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei”. Atunci le-a spus această parabolă: Apoi le-a spus: “Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: ”Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine». Iar el le-a împărțit averea. Și, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr și-a adunat toate și a plecat de acasă într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea într-o viață de desfrâu. După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în țară aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a aciuat la unul dintre cetățenii acelei țări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Și ar fi dorit să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Atunci, venindu-și în fire, a spus: ”Câți zilieri ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor aici de foame! Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău». Într-adevăr, s-a ridicat și a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă și, alergând, l-a îmbrățișat și l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: ”Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău”. Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceți repede haina cea dintâi și îmbrăcați-l! Dați-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l: să mâncăm și să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost găsit». Și au început să sărbătorească. Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri. Atunci a chemat pe unul dintre servitori și l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: ”Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat vițelul cel îngrășat”. Dar el s-a mâniat și nu voia să intre. Însă tatăl său a ieșit și-l ruga stăruitor. El i-a răspuns tatălui său: „Iată, de atâția ani te slujesc și niciodată n-am călcat porunca ta. Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă distrez cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care și-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el vițelul cel îngrășat”. Atunci, el i-a spus: ”Fiule, tu ești cu mine totdeauna și toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia să sărbătorim și să ne bucurăm pentru că acest frate al tău era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost găsit!”

 

Comentariu
Milostivirea sub toate aspectele în care este practicată face mereu trimitere la Dumnezeu, care este blând îndurător și drept, față de orice făptură deschisă să împlinească cuvintele Evangheliei. Fragmentul este cunoscut popular ca parabola fiului risipitor, care lipsit de reperele și coordonatele logice, preferă să-și cheltuie partea de moștenire ducând o viață dezordonată. Evanghelistul Luca, vorbește în mod constant de milostivirea lui Dumnezeu, iar noi într-o cheie interpretativă putem aprecia mai mult risipa de milostivire care o manifestă Tatăl pentru a-și demonstra iubirea față de copii Săi. Această risipă de iubire, este capabilă să schimbe în profunzime destine și vieți.

Pentru o înțelegere cât mai completă asupra contextului în care a fost prezentată parabola, trebuie să citim în mod integral capitolul 15, unde vom găsi cele trei parabole ale milostivirii, care structural urmează aceleași principii, dar sunt așezate într-o formă progresivă iar expunerea are un stil profund pedagogic. Aparent acest fragment nu are nevoie de nicio explicare exegetică, totul reflectă o realitate profund umană, a omului lipsit în anumite momente de luciditatea de discernere, iar ulterior se căiește și nu este lipsit de milostivirea lui Dumnezeu. În conținutul parabolei protagonistul este Dumnezeu, revelat de Isus Cristos, însă cei doi frați realizează în modul cel mai complet situația umanității actuale. Dezechilibrele creează întotdeauna suferință, care își găsește vindecare doar prin iertare, prin capacitatea omului de introspecție, acceptare și abandonare în brațele protectoare ale Tatălui ceresc, care ne primește de fiecare dată cu forța lui de Tată, dar și cu capacitatea fără limite a unei iubiri necondiționate.

Isus, este înconjurat de păcătoși și stă la masă cu ei. Acest lucru a reprezentat pentru cei prezenți un moment de derută, iar datorită acestui fapt Cristos le expune această parabolă plină de conținut educativ, atât pentru viața cotidiană cât și pentru cei care au făcut deja eforturi pe drumul credinței și al perfecțiunii. Cărturarii și fariseii cârtesc și murmură văzând comportamentul și modul lui Isus de reacție. Toată scriptura s-a împlinit în Cristos, iar omul este chemat să-L urmeze și să-L iubească pe Dumnezeu, indiferent de starea socială din care face parte. Fie că, după ce ai reflectat pe marginea acestui text, te regăsești în persoana fiului ”risipitor” sau a acelui ”obedient”, nu te descuraja, Dumnezeu îți este mereu alături, continuă să-L iubești cu toată sinceritatea și forța de care dispui.

Fii milostiv și Tatăl tău din cer va fi milostiv!

 

Din Izvoarele Franciscane
FF 191: Cei care au primit misiunea de a judeca pe alții, să exercite judecata cu milă, așa cum ei înșiși vor să obțină milostivire de la Domnul; de fapt judecata va fi fără milă pentru cei care nu au folosit milostivire.

 

Distribuie cu: