Loading...

Isus, bucuria vieții noastre

După votarea, în seara precedentă, a Documentului final și aprobarea acestuia de către papa Francisc, cea de-a XV-a adunare generală a Sinodului episcopilor, dedicată anul acesta tinerilor, s-a încheia cu Sf. Liturghie celebrată de Suveranul Pontif duminică, 28 octombrie a.c., în bazilica San Pietro.

Papa Francisc

Papa Francisc, la încheierea celei de-a XV-a adunări generale ordinare a Sinodului episcopilor, a celebrat duminică, 28 octombrie a.c. o Sf. Liturghie în bazilica San Pietro. La Celebrarea euharistică, cu începere de la ora 10.00, au luat parte Părinții sinodali, ceilalți participanți la adunarea sinodală și mii de romani și pelerini aflați în Urbe.

La predica Sfintei Liturghii, urmând lecturile biblice ale celei de-a 30-a duminici din timpul liturgic de peste an (anul B: Ier 31,7-9; Ps 125; Evr 5,1-6; Mc 10,46-52), pontiful a vorbit pe larg despre Evanghelia vindecării orbului Bartimeu. ”Dintr-un cerșetor de la marginea drumului la Ierihon, devine discipol care merge împreună cu ceilalți spre Ierusalim”. O remarcă mai mult decât actuală, ținând cont că trecuseră doar câteva ore de la încheierea lucrărilor sinodale și aprobarea Documentului final:
Papa Francisc: «Și noi am mers împreună, am ”făcut sinodul”, iar acum această Evanghelie încununează trei pași fundamentali pentru drumul de credință».

Primul dintre cei trei pași pe care papa Francisc l-a scos în evidență este sugerat de atitudinea lui Isus față de Bartimeu: ”Isus ascultă strigătul său. Și când îl întâlnește, îl lasă să vorbească. Nu era greu să intuiască ce i-ar fi cerut Bartimeu: este evident că un orb vrea să aibă sau să recapete vederea. Dar Isus nu este grăbit, lasă timp pentru a-l asculta. Iată primul pas pentru a ajuta drumul de credință: ascultarea celuilalt. Este apostolatul urechii: a asculta, mai înainte de a vorbi”.
Papa Francisc: «Pentru Isus, strigătul celui care cere ajutor nu este un deranj care încurcă drumul, ci o cerință vitală. Cât este de important pentru noi să ascultăm viața! Fiii Tatălui ceresc îi ascultă pe frați: nu bârfele inutile, ci necesitățile aproapelui».

Al doilea pas pentru a însoți drumul de credință este capacitatea de a se face aproapele celuilalt. Isus, a subliniat papa, nu cere nimănui din ”marea mulțime” care îl însoțea să-l reprezinte, dar îl întâlnește pe Bartimeu personal. Apoi, îl întreabă: ”Ce vrei să fac pentru tine?” (v. 51).
Papa Francisc: «Credința trece prin viață. Când credința se concentrează numai pe formulări doctrinare, riscă să vorbească numai pentru minte, fără să atingă inima. Și când se concentrează numai pe a face, riscă să devină moralism și să se reducă la social. Credința, în schimb, e viață: înseamnă a trăi iubirea lui Dumnezeu care ne-a schimbat existența».

Mărturia este cel de-al treilea pas pentru drumul de credință. Discipolii lui Isus, a subliniat pontiful, ”nu merg la Bartimeu, care cerșea, cu un bănuț liniștitor sau ca să-i dea sfaturi; ei merg în numele lui Isus. Într-adevăr, ei îi adresează numai trei cuvinte: Curaj, ridică-te, te cheamă (v. 49)”. ”Mulți fii, mulți tineri, asemenea lui Bartimeu, caută o lumină în viață. Caută iubire adevărată. Și după cum Bartimeu, chiar dacă este multă lume, îl invocă numai pe Isus, la fel și ei invocă viață, dar deseori găsesc numai promisiuni înșelătoare și sunt puțini cei care se interesează cu adevărat de ei”.
Papa Francisc: «De câte ori, în locul acestui eliberator mesaj de mântuire, nu am dus altceva decât pe noi înșine, ”rețetele” noastre, ”etichetele” noastre în Biserică! De câte ori, în loc să ne însușim cuvintele Domnului, am prezentat ideile noastre drept cuvânt al său! De câte ori lumea simte mai mult greutatea instituțiilor noastre decât prezența prietenoasă a lui Isus! Atunci suntem văzuți drept un ONG, o organizație para-statală, nu drept o comunitate a celor mântuiți care trăiesc bucuria Domnului».

În fine, adresându-se în mod special celor care au participat de la 3 la 28 octombrie la adunarea sinodală, papa a mulțumit încă o dată la încheierea omiliei, spunând că ”am lucrat în comuniune și franchețe cu dorința de a-i sluji lui Dumnezeu și poporului său”. A invocat, de aceea, binecuvântarea Domnului asupra ”pașilor noștri, ca să-i putem asculta pe tineri, să ne facem aproapele lor și să le dăm mărturie pentru bucuria vieții noastre, pentru Isus”.

[ *** ]

Material preluat de pe www.vaticannews.va/ro