Distribuie cu:

Formare franciscană – inspirații (partea a 14-a) 

Traducere, adaptare și completare: Pr. Damian Gheorghe Pătrașcu,
Ministru provincial

 

Vocația noastră este o chemare la sfințenie, chemare care se împlinește în dăruirea totală Domnului, „care face lucruri minunate”, în viața fraternă bucuroasă, zilnică și în angajarea misionară, care tinde totdeauna să ajungă în toate periferiile umane.¹

Mi-a venit în minte o poveste legată de sfințenie. Într-o Dieceză din lumea asta, se organiza un pelerinaj în Țara Sfântă. Chiar în această Dieceză, într-un sătuc, trăia un țăran foarte implicat în parohie, astfel că părintele paroh l-a ales pe el ca să participe la pelerinaj. Țăranul, însă, nu voia în nici un chip să participe. Se preocupa ca, în timpul absenței lui, animalele din bătătură să nu fi suferit de foame, iar roadele câmpului să nu cumva să se strice. După insistențe, țăranul se lăsă convins, pentru că vecinii se oferiră să se ocupe de animalele și de câmpiile lui. După o săptămână, țăranul se reîntoarse din pelerinaj și, după Sfânta Liturghie de duminică, se îmbulziră toți enoriașii în jurul lui, pentru a-l asculta. „Ai fost în Țara Sfântă! Ce tare! Și nouă ne-ar plăcea să mergem! Hai, povestește-ne, cum a fost?”, îl întrebau vecinii, părintele paroh insistând și el. Ce „sfântă!… este de categoria a șasea!, spuse pe scurt țăranul.

Cele de „categoria a șasea” sunt terenurile foarte dificil de cultivat și, care, din natură, nu produc roade multe². Într-adevăr, atunci când sunt privite cu ochiul turistului, sau al esteticianului, locurile unde Isus s-a născut, a învățat, a murit și a înviat, pot lăsa un gust amar. Există multe alte locuri mult mai frumoase de vizitat și, mai ales, mai fertile.

Așa se întâmplă și cu vocația și sfințenia noastră. Isus alege ceva complet ordinar și sărac; viața noastră este, uneori, un pământ de categoria a șasea, în care nu găsești nimic frumos, ba chiar steril și dificil de lucrat. Cu toate acestea, atunci când El începe să se aplece asupra lui, odată lăsat să intre în viața noastră, Marele Stăpân va face tot posibilul ca acesta să producă însutit.

Sfântul Francisc privește viața în acest fel. Se vede ca un pământ steril, ca cel mai mare păcătos. La întrebarea fratelui Maseu: „De ce întreaga lume te caută pe tine?”, el îi spune că motivul este acela că Domnul l-a ales tocmai pe el. Și a făcut acest lucru pentru că este creatura cea mai mizerabilă și, astfel, se poate manifesta mai clar măreția și magnificența Creatorului. Dumnezeu nu este împiedicat de micimea omului în a face lucruri mărețe³ .

În viața spirituală, recolta nu ia naștere din proprietățile pământului, care este omul. Roadele vieții și ale acțiunii umane sunt un dar al Domnului, care dorește să lucreze prin om. Dumnezeu este Sfânt, iar noi putem să ne apropiem de El și să ne dăruim. El dă sămânța, care este iubirea, și puterea pentru a o face să crească. În consecință, este important să ne gândim la sfințenie nu atât ca la o stare sau la o situație de viață, cât mai ales ca la un itinerar de creștere și de maturizare, un pelerinaj la care sa adăugăm dragoste la tot ceea ce am primit de la Dumnezeu. Este o creștere și o maturizare care reclamă o iubire din ce în ce mai mare. Sămânța sfințeniei, aruncată de Dumnezeu, aduce rod în alegerile înțelepte, în gândurile sfinte, în cuvintele și acțiunile sfinte⁴. Cu alte cuvinte, sfințenia înseamnă a reflecta în propria viață prezența și acțiunea Preasfintei Treimi⁵.

Sfântul Maximilian Kolbe atrage atenția asupra unui alt aspect al sfințeniei. Își stabilește un obiectiv: să fie sfânt, și cel mai mare posibil⁶. Putem fi siguri că el ne invită pe fiecare dintre noi să facem la fel. După el, pentru a fi sfinți, trebuie ca mai întâi să vrem acest lucru. Un sfânt cât mai mare posibil este cel care adaugă ceva bun și care lasă ceva divin în opera de sfințire a lumii, care deja există și care se realizează în Biserică. Sf. Maximilian crede că sfințenia nu are limite, iar ea constă în a-i aparține tot mai mult lui Cristos și în a acționa tot mai mult pentru gloria lui Dumnezeu.

A construi sfințenia, sau mai degrabă sfințirea, este o sarcină individuală a persoanei consacrate, și nu numai, deoarece este la fel de important ca aceasta să-i ajute și pe alții să se sfințească. A trăi pentru gloria lui Dumnezeu înseamnă a conduce cât mai multe persoane la sfințenie. Sfântul Maximilian știa că a fi sfânt înseamnă a se angaja în această îndatorire și după moarte. Entuziasmat de sfințenie, vedea în jurul lui numai persoane sfinte, iar acestea erau, pentru el, modele de conduită și tovarăși de viață în pelerinajul pe acest pământ. Celor care plecaseră deja de pe acest pământ le încredința activitățile lui. În evanghelizarea pe care o întreprindea, cerea deseori ajutorul acelora de care era convins că trăiseră o viață sfântă, chiar dacă încă nu erau canonizați de către Sfânta Mamă Biserică⁷.

Cred că este folositor să privim la formarea noastră ca la un itinerar de maturizare personală și comunitară, în drum spre sfințenie. Uneori poate fi greu pentru noi să vedem această perspectivă, pentru că drumul este întunecat de păcatele și de viciile noastre. Dacă suntem prea concentrați asupra acestora din urmă, este foarte ușor să le vedem și în viața celorlalți, dar dacă vom învăța să privim virtuțiile lor, ne va fi mai ușor să vedem sfinți în jurul nostru. Și, încă un lucru: prea adeseori interpretăm manifestările de sfințenie din viața celorlalți ca fiind defecte. Este greu să vedem persoane sfinte în jurul nostru și pentru faptul că suntem de o mie de ori mai exigenți în materie de sfințenie (poate mai mult în privința altora) decât Cristos.  

La sfârșitul acestei reflecții, să ne întrebăm: Vreau eu să fiu sfânt? Văd frați sfinți în comunitatea mea? Văd persoane sfinte în jurul meu (în afară de mine!)?     

Fratele Piotr STANISŁAWCZYK
Delegat general pentru formare

***

Sursa: https://www.ofmconv.net/essere-santo-quanto-piu-grande-possibile/

1. Fra Marco TASCA, Promulgazione (Prot. n. 865/18), in: Frati Minori Conventuali, Costituzioni, Roma 2019. ↩︎
2. Cf. Klasa bonitacyjna, https://pl.m.wikipedia.org/wiki/Klasa_bonitacyjna, 10.04.2023. ↩︎
3. Cf. Fioretti X FF 1838. ↩︎
4. Cf. Zdzisław Józef Kijas, Życie jako dojrzewanie do świętości. Maksymilian Maria Kolbe, Kraków 2019, p. 29-31. ↩︎
5. Cf. Walerian SŁOMKA, Świętość, in: Leksykon duchowości katolickiej, a cura di Marek CHMIELEWSKI, Lublin-Kraków 2002, p. 866-868. ↩︎
6. Cf. Św. Maksymilian Maria Kolbe, Regulamin życia, in: Pisma św. Maksymiliana M. Kolbego, II, Niepokalanów 2018, p. 34. ↩︎
7. Cf. Piotr BIELENIN OFMConv, Oczami św. Maksymiliana (6). Świętość, http://su.franciszkanie.pl/artykuly/oczami-sw-maksymiliana-6-swietosc?redirect_uri=/szukaj-artykulu?article_front%255Bfields%255D%255Bq%255D%3Doczami%2B%26article_front%255Bfields%255D%255BopenCategories%255D%3D, 6.04.2023. ↩︎

Distribuie cu: