Distribuie cu:

A împărtăși Cuvântul lui Dumnezeu 
Formare franciscană – inspirații (partea a 12-a) 

Traducere: Pr. Damian Gheorghe Pătrașcu,
Ministru provincial

„Deoarece predicarea, vestire a minunățiilor lui Dumnezeu în istoria mântuirii, trebuie să se inspire înainte de toate din Sfânta Scriptură, frații să citească, să asculte și să aprofundeze zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, imprimându-l în inimă, pentru a mărturisi mai bine viața evanghelică și pentru a comunica mai adecvat altora adevărurile meditate¹”.

Îmi vine în minte experiența împărtășirii Cuvântului lui Dumnezeu cu un grup de persoane cu adicții, cu care am lucrat într-unul din centrele noastre. Am introdus lecții de biblioterapie în program. Biblioterapia este una dintre metodele terapeutice care folosesc literatura pentru a trata pacienții². Evident, pot fi alese ca să fie folosite o varietate de cărți și de genuri literare: fabule, istorii, articole de valoare, etc. Noi am ales Biblia. Odată pe săptămână, de obicei sâmbătă seara, grupul se reunea și medita asupra textului evanghelic din duminica următoare. Începătorii învățau să caute un fragment din Scripturi, un voluntar citea acel fragment, după care urma o explicație exegetică și un timp pentru meditație. După această meditație, fiecare avea posibilitatea să împărtășească propria înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu, cum se aplică el vieții lui și ce anume este important în acel text meditat… După aceste întâlniri, am avut întotdeauna convingerea concretă că aș fi fost pregătit să predic în biserica parohială în ziua următoare. Duminica pacienții centrului participau la celebrarea Euharistică în propria biserică parohială, iar sâmbăta următoare, când veneau la întâlnire, aveau posibilitatea să comenteze predica ascultată acolo. Deseori, mi-au spus ei, participarea la biblioterapie îi ajutase mult să înțeleagă mai bine predica rostită de preot.

Sub influența acestor întâlniri, m-am gândit deseori la mine și la viața noastră consacrată, în contextul trăirii Cuvântului lui Dumnezeu, iar de aici, s-au născut niște întrebări: Pentru mine, Evanghelia este ceva din care trăiesc în fiecare zi, ori este numai material pentru slujirea pastorală și cea terapeutică? Reușesc să văd diferitele chestiuni și situații de viață care îmi sunt împărtășite în lumina Sfintei Scripturi? Dacă da, se vede și se simte acest lucru în ceea ce fac și spun? Putem aplica aceste întrebări și vieții noastre comunitare: în ea simțim și vedem zilnic (în noi înșine și în ceilalți frați) prezența Cuvântului lui Dumnezeu? În alegerile și deciziile noastre comunitare, căutăm inspirație în Cuvântul Domnului?

Ce ne sugerează Sfântul Francisc în această privință?

Spune el: „Regula și viața fraților minori este aceasta, adică să observe Sfânta Evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos….”³. Pentru el, Evanghelia era lumina care îi ilumina acțiunile și îi arăta cum să-l urmeze și să-l slujească pe Cristos. Voia să-l urmeze pe Cristos cât mai bine posibil, lăsându-se plăsmuit de el în cadrul Bisericii. Cuvântul lui Dumnezeu nu-i folosea Sfântului Francisc pentru a reforma Biserica ori pentru a face să renască la viață prima comunitate creștină adunată în jurul lui Cristos. Scriptura îi oferea lumină pentru a se converti⁴. În mod natural, invoca Cuvântul lui Dumnezeu în diferite momente ale vieții; îi încuraja pe frați să-l studieze, nu atât din curiozitate, ci pentru ca, ajutați fiind de Duhul Sfânt, să devină mai buni și, în același timp, să renunțe la a mai face pe deștepții⁵.

Se naște în mine convingerea că aceasta ar trebui să fie direcția principală în plăsmuirea stilului nostru de viață și modalitatea noastră de a ne raporta la Cuvântul lui Dumnezeu. Nu atât pentru a-l studia, cu scopul de a „străluci” de cunoaștere și inteligență, de a rosti o predică în mod fascinant, cât mai degrabă pentru a-l absorbi, astfel încât să umple și să transforme inimile și comunitățile noastre. Spune Sfântul Francisc: „Tot așa, sunt morți din cauza «literei» acele persoane consacrate care nu vor să urmeze spiritul divinei Scripturi, dar care, mai degrabă, caută să știe fiecare cuvânt în parte și doresc să le explice altora. Sunt, în schimb, însuflețiți de spiritul divinei Scripturi cei care, orice știință ar cunoaște sau ar dori să o cunoască, nu o atribuie propriului eu, ci o restituie, prin cuvânt și exemplu, PreaÎnaltului Domn și Dumnezeu, căruia îi aparține tot binele”⁶.

În Constituțiile noastre văd un asemenea impuls spre meditarea Sfintei Scripturi și spre împărtășirea ei în comunitate, acolo unde citesc următoarele cuvinte: „Capitlul conventual să programeze momente de ascultare, de rugăciune și de reflecție asupra Cuvântului lui Dumnezeu, și întreaga fraternitate să împărtășească ceea ce Cuvântul a inspirat fiecăruia în parte”⁷. Există aici un indiciu care privește timpul și locul, unde și când să se organizeze meditația în comunitate, ori pentru mai multe comunități adunate împreună. În acet fel putem găsi un loc stabil pentru „a frânge” Evanghelia ca pe o pâine; nu atât „pentru că trebuie să predicăm”, ci pentru darul pe care ni-l putem oferi unul altuia. Astfel, Cuvântul, cu iubire împărtășit, se va multiplica în noi și, de cele mai multe ori, ne va dărui mai multă lumină și mai multă putere, pentru tot restul vieții noastre și pentru ministerul nostru.        

Fra Piotr STANISŁAWCZYK
Delegat general pentru formare

***

Sursa: https://www.ofmconv.net/condividere-la-parola/

1. Frati Minori Conventuali, Costituzioni, Roma 2019, art. 99, § 2. ↩︎
2. Cf. M. Grudzińska, Biblioterapia – na czym polega leczenie poprzez literaturę, https://portal.abczdrowie.pl/biblioterapia, 18.02.2023; R. Mininno, Cos’è la biblioterapia, http://www.biblioterapia.it/biblioterapia.html, 18.02.2023. ↩︎
3. Rb 1 FF 75. ↩︎
4. Cf. K. Esser, Melius catholice observemus. Objaśnienia Reguły w świetle pism i wypowiedzi św. Franciszka, in: Franciszkańska Reguła życia, a cura di Hardick L., Terchlűsen J., Esser K., Niepokalanów 1988, p. 93-197. ↩︎
5. Cf. A. Drago, Słowo Boże, Pismo święte, in: Leksykon duchowości franciszkańskiej, a cura di Emil Kumka OFMConv, Kraków-Warszawa 2016, p. 1836-1850. ↩︎
6. Amm 7 FF 156. ↩︎
7. Frati Minori Conventuali, Costituzioni, Roma 2019, art. 44, § 4. ↩︎

Distribuie cu: