Miei între lupi – stilul misiunii [franciscane] © Anonim / Arhiva MSA

Distribuie cu:

Am reflectat asupra acestui episod cu prilejul întâlnirii dintre papa Francisc cu prinţul moştenitor al Emiratelor Arabe Unite, Mohammed bin Zayed Al Nahyan, când s-a semnat „Documentul despre fraternitatea umană”. Întâlnirea, dialogul, împărtăşirea, respectul şi deschiderea sunt elemente esenţiale ale oricărei opere de evanghelizare.

În discursul adresat participanţilor Adunării Generale a Operelor Misionare Pontificale, papa Francisc şi-a exprimat dorinţa de a dedica luna octombrie a anului în curs ca lună misionară extraordinară, sub motoul: „Botezaţi şi trimişi: Biserica lui Cristos în misiune în lume”. Sfântul Părinte accentuează faptul că este necesară reînnoirea ardorii şi pasiunii specifice sfinţilor şi martirilor misionari, invitând pe toţi credincioşii la reflecţie şi rugăciune pentru misiunea Bisericii ad gentes. Orice creştin, prin darul Botezului, este un trimis, iar această responsabilitate misionară nu priveşte doar preoţii şi persoanele consacrate, ci şi fiecare membru al Bisericii, aşa cum subliniază şi Conciliul al II-lea din Vatican, prin „Decretul privind activitatea misionară a Bisericii”, Ad gentes. În mesajul pentru „Ziua Mondială Misionară 2019”, papa Francisc specifică: „Celebrarea acestei luni ne va ajuta, în primul rând, să regăsim sensul misionar al adeziunii noastre de credinţă la Isus Cristos, credinţă primită gratuit ca dar la Botez […]. Este un mandat care ne atinge de aproape: eu sunt mereu o misiune; tu eşti mereu o misiune; fiecare botezată şi botezat este o misiune. Cine iubeşte, se pune în mişcare, este împins în afara sieşi, este atras şi atrage, se dăruieşte celuilalt şi ţese relaţii care generează viaţă. Nimeni nu este inutil şi nesemnificativ pentru iubirea lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi este o misiune în lume, pentru că este rod al iubirii lui Dumnezeu”.

Este intrinsecă, constitutivă, face parte din identitatea însăşi a creştinului această responsabilitate misionară, conform propriei chemări. Cât de mult simte acest lucru sfântul Francisc, pe care îl sărbătorim în această lună. În capitolul al XVI-lea din Regola non bullata, dedicat misiunii fraţilor în lume, sfântul Francisc începe cu un citat din discursul misionar al lui Cristos: „Iată, eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor” (Mt 10,16). Acest program evanghelic misionar este total diferit de modul de a „evangheliza” al timpului său. Originalitatea sfântului Francisc constă în faptul că el doreşte să-şi desfăşoare misiunea (re)pornind de la Cristos, de la evanghelie, ca instrument fundamental al oricărei acţiuni. În stilul acţiunii sale misionare, accentul nu cade atât pe conotaţia de „lupi” a celor ce urmează să li se transmită mesajul evanghelic, cât pe vocaţia fraţilor de a fi „miei”, în modul de a se raporta la celălalt. Se pot distinge astfel două moduri prin care fraţii pot anunţa mesajul evanghelic. Primul mod priveşte situaţiile de ostilitate, de „lupi”, ale interlocutorului, în care fraţii trebuie să se limiteze la a-şi mărturisi propria credinţă, evitând „certurile şi disputele”, din respect faţă de orice creatură umană şi din iubire faţă de Dumnezeu; al doilea mod este cel al predicării deschise, atunci când este evidentă disponibilitatea celuilalt, invitându-l la a primi mesajul mântuitor al lui Cristos.

Luna misionară extraordinară dorită de papa Francisc ne responsabilizează şi ne provoacă în a redescoperi caracterul misionar al identităţii noastre. Îi încredinţăm în rugăciune pe toţi misionarii şi întreaga misiune a Bisericii în lume! Tuturor, pace şi bine!

* * *

Material publicat în ediția tipărită a revistei Mesagerul sfântului Anton,
An XXVI, nr. 156, septembrie-octombrie 2019.

Distribuie cu: