Francisc și Crăciunul

Distribuie cu:

În schimb, mai puțin cunoscută, este o altă pagină de istorie, nu mai puțin frumoasă, petrecută tot la Greccio de Crăciun, într-un an care a rămas necunoscut. În acea zi, un ministru provincial tocmai venise să se întâlnească cu Francisc și să celebreze împreună cu acesta sărbătoarea Nașterii Domnului. Frații din acea localitate au pregătit masa cu multă grijă, așezând fețe albe, frumoase și pahare din sticlă. Desigur, un lux, pentru aceste persoane care prin vocație, trăiau ca săracii, dar care în acea zi aveau ceva de mâncare.

 Văzând scena, Francisc ieși fără ca să fie observat, și împrumutând căciula și bastonul unui cerșetor întâlnit din întâmplare, se duse în afara schitului. Între timp, frații se așezară la masă, întrucât Francisc însuși le poruncise să nu-l aștepte atunci când întârzia la masă. La un moment dat, bătu la ușă, și intră asemenea unui pelerin, și odată ajuns în încăperea în care frații stăteau la masă, le ceru de pomană din iubire față de Dumnezeu. Toți îl recunoscură imediat. Atunci, Ministrul provincial, luând cuvântul, grăi: „Frate și noi suntem săraci, și fiind foarte mulți, pomenile cu care ne hrănim ne sunt necesare. Însă, din acea iubire față de Dumnezeu, despre care ai pomenit, intră și hai să împărțim cu tine pomenile pe care Domnul ni le-a dăruit”.

Francisc s-a apropiat, iar ministrul îi oferi farfuria din care mânca împreună cu bucata de pâine. El le luă pe amândouă și se așeză jos, pe pământ lângă foc, în timp ce frații au rămas așezați sus la masă. Apoi, spuse suspinând: „Când am văzut această masă pregătită cu atâta fast și grijă, m-am gândit că nu este masa fraților săraci, care merg zilnic să cerșească din poartă în poartă. Oamenilor ca noi, le este de folos să urmeze în toate exemplul de umilință și sărăcie dat de Fiul lui Dumnezeu, și nu pe cel al celorlalte persoane consacrate: întrucât la aceasta suntem chemați și la aceasta ne-am angajat înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Acum, da, am impresia că stau la masă asemenea unui frate”.

Frații au înțeles lecția și unii începură să plângă tare, văzându-l acolo, șezut pe pământ și meditând la felul în care i-a corectat. Acești sărăcuți erau convinși, ca de altfel mulți dintre noi, că pentru a face ca sărbătoarea să fie frumoasă, era necesar să-și dea toată silința pentru a-și însuși valorile false pe care le-au abandonat în momentul în care au decis să-l urmeze pe Domnul. Acesta este motivul pentru care Francisc i-a corectat cu multă hotărâre, recurgând nu la amenințări și discursuri, ci la un gest elocvent.

De altfel, pentru a da sens sărbătorii nu e necesar să se cheltuiască și să se risipească fără noimă, deoarece sărbătoarea trebuie să ne ajute să regăsim sensul adânc al vieții zilnice, și nicidecum, a evada din ea. Și ce sens ar avea un Crăciun trăit de creștini, dar în stil păgân?

Meditarea la ceea ce s-a întâmplat la Greccio în acea zi ar putea să ne ajute să regăsim adevăratul sens al sărbătorii Crăciunului.

(traducere din limba italiană de fr. Virgil Blaj)

***

Excelența Sa Felice Accrocca este arhiepiscop de Benevento

***

Material apărut pe www.sanfrancescopatronoditalia.com

Distribuie cu: