„Cu inimile pline de bucurie și ochii umeziți de lacrimi de recunoștință și de speranță, comunitatea parohială vă primește în mijlocul ei, Sfinte Francisc din Assisi! Nu primim doar o relicvă, ci te primim pe tine însuți, ca pe un oaspete din cer care vine să locuiască cu noi, să ne aline suferințele și să ne îmbrățișeze neputințele vieții”.

„Sunt momente în viața unei comunități creștine în care credința se îmbogățește cu exemplul celor care au reușit să-l iubească pe Cristos cu toată ființa lor. Un astfel de moment îl trăim astăzi. Nu este o simplă întâlnire între două nume mari ale spiritualității creștine și nici doar un prilej de evlavie față de doi sfinți atât de îndrăgiți de poporul lui Dumnezeu, ci este o invitație la a descoperi legătura profundă a doi oameni care, în diferite momente ale căutării lor personale, au ajuns să fie pătrunși de aceeași iubire față de Mântuitorul nostru”.

„Primirea relicvei Sfântului Francisc în comunitatea dumneavoastră are și o semnificație eclezială profundă: Sfântul Francisc vine în casa Sfântului Anton. Doi oameni atât de iubiți se întâlnesc aici, nu doar pentru a fi unul lângă altul, dar mai ales pentru a ne arăta că sfințenia se naște și crește în comuniune. Ce armonie minunată între aceste două personalități! Francisc care vorbește prin exemplul vieții sale, Anton care luminează prin cuvântul său; Francisc care ne cheamă la convertirea inimii, Anton care explică și ne vestește adevărul Evangheliei”.