Loading...

Scrisoare Jubiliară. Provincia „Sf. Iosif” din România

Distribuie cu:

 

Al XXV-lea Aniversar
de la reluarea activitățiilor Provinciei Sfântul Iosif,
soțul Preacuratei Fecioare Maria
a Ordinului Fraților Minori Conventuali din România

 

Să dorim să fim statornici şi plini de curaj în slujba lui Cristos,
înaintând din virtute în virtute,
pentru ca El, pe care îl slujim cu toată iubirea,
să ne dăruiască răsplata veşnică.

Dragi frați,

după cum am amintit cu ocazia solemnității Sfântului Iosif, patronul Bisericii universale și al Provinciei noastre, anul acesta se împlinesc 25 de ani de la reluarea și reorganizarea activității Provinciei după căderea regimului totalitar din România. Cum să nu-i mulțumim lui Dumnezeu pentru Pronia sa dumnezeiască, pentru că ne-a copleșit cu harurile și darurile sale! Cum să nu mulțumim pentru confrații care, în ciuda vârstei inaintate, au reîmprospătat cu elan bazele acestei Provincii și pentru tinerele generații care au răspuns la chemarea lui Dumnezeu pentru a îmbrățișa Regula de viață a Seraficului Părinte Francisc, mai întâi la Nisiporești și apoi la Roman!

De aceea, consider că la acest ceas aniversar toți frații Provinciei, terțiarii, tinerii franciscani și membrii Armatei Maicii Domnului ar trebui să privească cu recunoștință evenimentele istorice care s-au desfășurat sub ochii noștri și să-l preamărească pe Dumnezeu pentru că și-a adus aminte de poporul său și și-a întors fața senină spre el, după aproape o jumătate de secol de dictatură comunistă. După cum odinioară a privit cu milostivire spre Poporul ales, aflat în sclavia Egiptului, tot astfel Dumnezeu a privit și spre noi și ne-a dăruit zorile libertății pentru a crește în vârstă, în înțelepciune și în har înaintea lui.

Bucuria noastră este și mai mare, deoarece în evenimentele celebrative ale acestui Jubileu se include și comemorarea a 120 de ani de la înființarea canonică a Provinciei noastre, evenimente ce se desfășoară în Anul dedicat Vieții Consacrate, voit de Papa Francisc, prin care ne îndeamnă să trezim lumea și să privim trecutul cu recunoștință pentru că istoria ne este indispensabilă în menținerea vie a identității, în consolidarea unității familiei noastre franciscane și a sensului de apartenență la Provincie și la Ordin.

Aceste evenimente evocative sunt, de altfel, un îndemn de a privi cu mai mult entuziasm spre viitor, cu o speranță creștină și franciscană reînnoită și cu multă răbdare, conștienți fiind că nu suntem altceva decât simple instrumente în mâna lui Dumnezeu, instrumente care cântă gloria sa.

Nu întâmplător am folosit cuvântul speranță creștină și franciscană, deoarece sunt convins că ea izvorăște din credința personală a fiecărui frate și a fiecărei comunități fraterne, întrucât speranța noastră nu este goală, ci se bazează pe încrederea în Dumnezeu, Stăpânul timpului și al istoriei, care acționează în timp și în istorie își realizează promisiunile făcute. De altfel, și Seraficul Părinte Francisc, la sfârșitul Regulii sale face acest îndemn: Prea iubiți frați și binecuvântați fii … mari lucruri am promis, mai mari ne sunt promise nouă. Să le păstrăm pe acestea, să suspinăm după acelea […] Toți însă vor primi răsplată. Cât mai avem timp să facem binele (IF, 778). Prin urmare, speranța este aceea care ne călăuzește drumul și Provincia noastră întreagă. Ea este virtutea care pune în mișcare celelalte două virtuți teologale, credința și dragostea, și fără de care cele două nici nu ar exista. De aici izvorăște și invitația sinceră pe care v-o adresez de a trăi prezentul cu pasiune, aceasta fiind consecinţa naturală a redescoperirii propriilor rădăcini.

Pentru sfântul Francisc regula absolută a fost Evanghelia şi orice altă normă reprezenta doar o expresie a Evangheliei şi un instrument pentru a o putea trăi pe deplin. Idealul lui Francisc era Cristos şi consacrarea totală lui, după cum spune Apostolul Paul: pentru mine a trăi este Cristos (Fil 1,21). De aceea, în acest Jubileu vă invit să ne lăsăm provocați de Evanghelie și fiecare dintre noi să se întrebe: este Evanghelia manualul nostru pentru viața de zi cu zi și pentru alegerile pe care le facem? Consider că celebrarea Jubileului de 25 de ani de la reluarea activităților Provinciei noastre este o ocazie prielnică pentru a reflecta asupra loialităţii față de misiunea pe care Dumnezeu ne-o încredințează, aici și acum, în acest spațiu binecuvântat și care trebuie să fie urmată în spirit de comuniune și de fraternitate, pentru a fi semne credibile în societatea noastră.

De asemenea, Provincia, prin roadele pe care le-a dat în cei 120 de existență și 25 de ani de reluarea activității, trebuie să-și dezvolte mai mult modul de a gândi și de a acționa în mod franciscan, în sensul că trebuie să continue prin activitățile sale de formare și de apostolat să genereze structuri adecvate timpului, prin învățături potrivite și printr-o practică eficace. A ține la Provincie și a investi în viitorul Provinciei, așa cum s-a realizat și în trecut, consider că este primul pas pe care trebuie să-l facem. Atenția acordată studiului, reflecției și aprofundării face parte din vocația noastră franciscană, iar rugăciunea, fraternitatea și apostolatul trebuie să fie ancorate în acestea. Din cele enumerate mai sus derivă un principiul vital pentru viață și anume: responsabilitatea activă în cadrul Provinciei, prin care se pun bazele unei viziuni largi, nu ale unui viitor magic, ci fondat pe răbdarea muncii destoinice, pe aprofundare și pe reflecție.

De aceea, dragi confrați, este necesar să avem o atitudine profetică, pentru ca să luminăm lumea, să fim glasul celor fără de glas și să ne însușim îndemnul Sfântului Părinte Papa Francisc de a trezi lumea, pentru ca întotdeauna supuși la picioarele Sfintei Maici Biserici, tari în credința catolică, să păstrăm sărăcia, umilința și Sfânta Evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos, după cum cu tărie am făgăduit.

 

Bacău, 25 Martie 2015, în Sărbătoarea Bunei Vestiri

 

Fr. Emilian Cătălin, OFMConv.,
Ministru provincial

Distribuie cu: