Să ne încredem e bine
Odată cu începutul Postului Mare, învățăm să ne încredințăm lui Dumnezeu, care vrea să ne lărgească orizonturile vieții, în acest timp „potrivit”.
Să ne încredem e bine, să ne încredințăm e și mai bine. Patruzeci de zile pentru a crește în credință. © Coomia77/Getty Images
Distribuie cu:
Să ne încredințăm, deci, în acest timp „potrivit” ce se deschide dinainte: Postul Mare. Deoarece credem prea puțin în noi înșine și în intențiile noastre bune, care se risipesc ca fumul. Credem prea puțin în visele noastre, care zac uitate în sertarele pline de praf ale vieții.
Și dacă am fi onești cu noi înșine (există oare încă virtutea onestității?), credem prea puțin chiar și în conturile bancare sau în metri pătrați avuți în proprietate, întrucât știm că nimic din toate astea nu ne feresc de boli și, cu atât mai puțin, nu ne țin departe de sora moarte (și, desigur, nu suntem deloc convinși că ne oferă adevărata fericire, de vreme ce suntem înconjurați de atâtea nenorociri).
Și atunci vrem să ne încredințăm bunului Dumnezeu, care în aceste 40 de zile vrea să ne lărgească orizonturile vieții, pentru a o face mai frumoasă, mai simplă și sobră, pentru că primită mereu în dar de la el și de la cei din jurul nostru, la fel să fie dăruită în dar lui și celorlalți frați mereu. Un itinerar pentru a crește. Un itinerar care să ne inspire viețile. Un itinerar în care să ne simțim iubiți și să iubim.
* * *
Material apărut pe www.messaggerosantantonio.it
