Roman: Simpozionul cu tema Milostivire şi pedeapsă în dreptul Bisericii
Distribuie cu:
Aula magna a Institutului Franciscan din Roman
Joi, 23 mai a avut loc în Aula magna a Institutului Franciscan din Roman Simpozionul Internaţional cu tema Milostivire şi pedeapsă în dreptul Bisericii. (dedesubt galerie fotografii)
Început la ora 9 cu rugăciunea şi salutul Eminenţei sale, Cardinalul Francesco Coccopalmerio, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative, care a afirmat că tema pusă în discuţie este dificilă, dar în acelaşi timp este de mare actualitate întrucât lămureşte unele aspecte din dreptul penal canonic şi vine în ajutorul preoţilor care slujesc în pastoraţie. La sfârşitul lucrărilor acestui simpozion canoniştii catolici din întreaga ţară, în prezenţa Eminenţei sale, au pus bazele înfiinţării Asociaţiei Canoniştilor din România şi au dezbătut fiecare articol din Statutul de funcţionare al acesteia.
A urmat salutul pr. Damian Gheorghe Pătraşcu, rectorul de studii al Institutului, care a amintit că fiind în preaplinul anului credinţei, o astfel de iniţiativă este un mijloc pentru a reflecta asupra situaţiei actuale a Bisericii.
Salutul şi binecuvântarea preasfinţitului Petru Gherghel, au fost transmise de către pr. Mihai Pătraşcu, profesor de drept canonic la Institutul Teologic din Iaşi.
Pr. Emilian Cătălin, ministru provincial, a evidenţiat faptul că o asemenea temă poate stârni stupoare dar şi întrebări de fond. Sistemul sancţiunilor penale nu este oare în contradicţie cu esenţa şi misiunea Bisericii? Cum se pot concilia cele două concepte faţă de persoana care încalcă legislaţia? În cadrul Bisericii există, ca în orice comunitate juridică organizată, un sistem de regulamente instituţionale menit să disciplineze o serie de situaţii particulare.
Au urmat saluturile şi aprecierile excelenţei sale Gianfranco Girotti, a profesorului Alessandro D’Avack, Preşedintele Comitetului Naţional Italian şi a domnului Dan Leoreanu, primarul municipiului Roman.
După salutul inaugural au urmat conferinţele şi comunicările din care prezentăm pe scurt unele idei.
Profesorul Andrea D’Auria, Decanul Facultăţii de Drept Canonic ale Universităţii Pontificale Urbaniana a vorbit despre finalitatea şi imputabilitatea pedepselor în dreptul penal canonic făcând o analiză comparată între Codul de Drept Canonic Latin şi cel Oriental, afirmând că pentru binele personal sau comunitar o persoană, în urma încălcării în mod deliberat unei norme canonice poate fi pedepsită în funcţie de gravitatea faptei. Cum putem numi un act imputabil? Devine imputabil un act ce aparţine unui subiect care poate intra sub incidenţa moralităţii şi a facultăţilor psihice.
Pr. Blăjuţ Cristian OFMConv a vorbit despre Salus animarum: între putere coercitivă şi caritate pastorală. Apare astfel problematica mântuirii oamenilor ce se situează între libertatea personală şi o serie de reguli care să disciplineze viaţa. Biserica este constituită ca o societate şi prin urmare are şi un drept propriu, Codul de Drept Canonic, o realitate autentică şi originală care îţi găseşte rădăcinile în misterul Bisericii comunitate divino-umană. Pare că sistemul penal al Bisericii este în contradicţie cu milostivirea dar, Biserica trebuie să aibă o serie de măsuri pentru a reglementa binele credincioşilor săi. Deşi ea a exercitat funcţia de constrângere, lucrul acesta s-a făcut în dreptatea bazată pe caritate pentru a apăra comunitatea eclezială. Milostivirea nu poate deveni complice la rău. Dreptatea şi caritatea nu se opun ci sunt complementare oferind imaginea slujirii ca exercitare a puterii pentru binele sufletelor. Codul de drept Canonic este actual pentru că omul este mereu înclinat spre păcat.
Profesoul Iulian Mihai L. Constantinescu a tratat despre Depunerea din treaptă între legislaţia canonică ortodoxă şi aplicarea principiului iconomiei bisericeşti. Limite şi perspective. Această depunere din treaptă este o pedeapsă canonică prevăzută legislaţia Bisericii Ortodoxe alături de admonestare, afurisire, caterisire şi anatemizare.
Pentru că nu există o terminologie bine definită în canoanele bisericeşti pot lua naştere unele ambiguităţi. Depunerea din treaptă este un termen general ce nu trebuie confundat cu retrogradarea, fiind o pedeapsă care nu îl privează pe cleric de starea harului dar îl privează de la autoritatea de a învăţa pierzând unele privilegii.
Pr. Mihai Pătraşcu a abordat o temă de mare interes dar despre care se cunosc foarte puţine lucruri în rândul credincioşilor Excomunicarea în actualul Cod de drept canonic. Excomunicarea este o pedeapsă canonică ce creează confuzie, fiind înţeleasă de mulţi, fie ca excludere, fie ca sancţiune (separarea provocată de păcat). Deşi, izvoarele canonice anterioare secolului IV nu pomenesc nimic despre această instituţie canonică, totuşi ea prinde contur în secolele următoare ca fiind o pedeapsă bisericească ce se dezvoltă treptat datorită anumitor cauze: înţelegerea Bisericii asupra ei şi a relaţiei cu Împărăţia lui Dumnezeu, înţelegerea asupra lumii, a omului, a mediului de apartenenţă a membrilor ei, viziunea despre disciplina pocăinţei etc. Excomunicarea trebuie înţeleasă atât în natura sa constitutivă (expunerea efectelor delictului în general, efectul delictelor pedepsite cu excomunicarea şi efectele excomunicării) şi declarativă. Apare astfel ca o sancţiune penală din dreptul pozitiv şi conduce la excluderea aproape totală a păcătosului dar mai ales este o mărturie a grijii pastorale a Bisericii, o pedeapsă medicinală.
După această serie de conferinţe a urmat Sfânta Liturghie în limba latină prezidată de Eminenţa Sa Card. Francesco Coccopalmerio. Animarea liturghiei a fost susţinută de pr. Ciprian Antălucă şi pr.Cristian Dumea. Cardinalul a scos în evidenţă că fundamentul unui cod de legi penale se află în însăşi Evanghelia lui Isus dar şi în diferite scrieri ale Noului Testament şi, prin urmare este justificată existenţa unui asemenea corp de legi.
Partea a II-a a simpozionului a fost deschisă de conferinţa profesorului Davide Cito despre finalitatea şi tipologia pedepselor canonice în C.D.C şi C.C.E.O. pedepsele ajută la îndepărtarea celor răi din societate. În faţa păcatului, răul nu poate fi acceptat şi o serie de intervenţii juridice sunt cerute. Isus Cristos transformă dreptul penal al Vechiului Testament în dreptul personal al creştinismului. În acest fel, Biserica încearcă să înveţe pe credincioşi ceea ce Isus a predicat. Astfel, pedepsele bisericeşti nu pot veni în contradicţie cu sancţiunile civile. Dreptul penal participă la misiunea eclezială la care sunt chemaţi toţi păstorii.
A urmat prezentarea de cartea a autorilor Mihaela Tihon – Marius Neculai, Personalităţi romaşcane. Profesorul Gheorghe A.M Ciobanu a vorbit în mod entuziast despre enciclopedii, dicţionare şi alte forme de tipărituri şi a apreciat efortul autorilor. Totodată avut loc şi deschiderea oficială a Departamentului de literatură al Academiei „Petru Tocănel”.
Pr. Eduard Giurgi a propus o conferinţă actuală şi a adus în discuţie Abuzul sexual al clericului asupra minorului: perspectivă penală şi canonică. Preotul, chiar dacă prin natura sa este un alter Christus, delictele grave (delicta graviora) pe care le comite nu îl face exempt de consecinţele legale prevăzute în legislaţia canonică şi civilă. Legislaţia penală civilă din România dar şi dreptul penal canonic prevăd o serie de pedepse pentru astfel de abuzuri. În legislaţia românească există o serie de articole care condamnă actele sexuale cu un minor, pedeapsa făptuitorului fiind cuprinsă între 8-15 ani de închisoare. Pe lângă legislaţia canonică trebuie să se ţină cont şi de legile penale româneşti existente pe teritoriul României. Din punct de vedere canonic, competenţa în această materie revine Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei sau Ordinarului locului care, în prealabil a întreprins o investigaţie solidă pentru a putea să se pronunţe în cazul unor asemenea acuzaţii.
Sora Mihaela Demşa a atins tema eliminării dintr-un Institut de viaţă consacrată din motive penale grave şi a adus în atenţie conţinutul canoanelor 695 – 704. Chiar dacă este un argument neplăcut, procedura canonică, faţă de cea din trecut este mult mai simplificată şi mult mai clară. Delictele care cer eliminarea obligatorie a religiosului sunt: omuciderea, răpirea, violenţa fizică, violenţa sexuală, sechestru, avort, etc. iar pentru demiterea din starea clericală Codul prevede procedură judiciară prin care instanţa se pronunţă. Este nevoie să se caute remedii penale, medicale sau penale pentru a corija răul făcut. Procedura eliminării cere demonstraţia imputabilităţii acţiunilor religiosului totodată şi posibilitatea de a se apăra. Efectele juridice ale eliminării sunt: încetarea voturilor, încetarea oricăror drepturi şi obligaţii derivate din profesiune, lipsa dreptului de a pretinde ceva, obligaţia de ajutor din partea Institutului de viaţă consacrată (moral, spiritual, psihologic) şi obligaţia de a înştiinţa Sfântul Scaun.
Profesorul Onorato Bucci, în discursul său despre Salus animarum, liberul arbitru şi principiul retribuţiei: pedeapsa între milostivire şi echitate a scos în evidenţă faptul că întregul sistem penal canonic existent astăzi în Biserică îşi are rădăcini profunde în tradiţia juridică a dreptului ebraic, dar şi în scrierile Noului Testament. Nimeni nu poate să interzică Bisericii dreptul de a stabili pe cale judiciară şi administrativă pedepse pentru proprii credincioşi şi să dezlege vina celui păcătos care se căieşte în mod sincer de faptele şi păcatele sale pe care le-a comis, invitându-l la o convertire autentică. De aici confruntarea între principiul liberului arbitru şi al retribuţiei pentru a ajunge la norma supremă prevăzută de Codul de drept canonic: salus animarum, suprema lex.
După aceste cuvântări au urmat o serie de discuţii pe baza celor expuse.
A doua zi a simpozionului a fost rezervată unor concluzii, unei vizite la mănăstirile din nordul Moldovei şi pentru un concert susţinut de Schola cantorum muşatină sub conducerea pr. Cristian Dumea.
Fr. Dan-Ciprian Vătămănelu OFMConv
