Roman: Jubileul de 25 de ani de viață consacrată în clauzură la Surorile Clarise

Distribuie cu:

La sărbătoare au participat, de asemenea, pr. Damian-Gheorghe Pătrașcu, Ministru provincial al Fraților Minori Conventuali din România, pr. Alexandru Olaru, OFMConv. asistentul clariselor, pr. Cristian Blăjuț, OFMConv., vicar episcopal și responsabil cu Secțiunea Viața Consacrată în Dieceza de Iași, pr. Marcelin Blaj, paroh de Izvoarele (IS), satul natal al sorei Dorotea, și alți preoți concelebranți. Și pr. Virgil Blaj, rectorul de la Institutul Teologic „Sf. Francisc” din Roman, a răspuns cu bucurie la invitația noastră și frații studenți au animat cântările liturgice care ne-au îmbucurat inimile cu vocile lor, dând sărbătorii un ton de mare bucurie, de frumusețe și de înălțare a sufletului la cer.

Evenimentul a fost, deopotrivă, emoționant și semnificativ pentru comunitatea și dieceza noastră, întrucât este pentru prima dată când o soră de viață contemplativă, aparținând Ordinului Clariselor Urbaniste, sărbătorește în mod oficial jubileul de 25 de ani. „O dovadă de credință și de fidelitate față de vocația primită”, după cum menționa PS Petru în cadrul omiliei, care se armonizează atât de frumos cu mesajul spiritual transmis nouă, credincioșilor, de către Sfânta Biserică prin intermediul fragmentelor biblice propuse pentru cea de-a doua duminică a Paștelui.

Dăruirea totală, angajarea zilnică în „căutarea” Adevărului, în dorința de a „umple de sens evanghelic viața ei ordinară, arătă că în ea Dumnezeu este prezent. Aceasta constituie, în cazul sorei M. Dorotea, un mod specific de a-și mărturisi credința pe care Sfântul apostol Toma a făcut-o la vederea lui Cristos Înviat: Domnul meu și Dumnezeul meu! Pentru sora M. Dorotea, „celebrarea unui jubileu nu constituie un prilej de amintire a unui trecut glorios, ci o memorie din care se poate atinge din propria istorie, din acel drum parcurs un ulterior elan, pentru o reînnoire a voinței și pentru angajarea mai trainică în a sluji lui Dumnezeu și Bisericii sale”.

Mulți oameni se întreabă de ce o tânără se închide într-o mănăstire, mai ales în clauzură, de vreme ce lumea are atâta nevoie de brațe, de voluntari, de persoane prompte pentru apostolat, (…), care este motivul pentru care se lasă totul? Eu vă pot spune că nu găsesc un alt motiv mai important, mai dulce, mai suav decât Dumnezeu, și acest lucru mă motivează și-mi umple inima de bucurie. Dar nu de o bucurie efemeră, care azi este și mâine s-a terminat, ci de o bucurie sădită în inimă, care, înainte să vină la mine, a trecut prin Inima unui Om, care mi-a cumpărat-o cu preț mare: Omul-Dumnezeu Isus, care s-a lăsat răstignit pe o cruce din dragoste pentru mine. Unicul care știa de unde vine bucuria și spune El atât de frumos ,,dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi” (In 16,7).

Privind retrospectiv istoria vocației sale, sora Dorotea ne-a vorbit cu încântare despre Noviciat, perioada de formare religioasă premergătoare consacrării propriu-zise, spunând: „Eram în două tinere când am început Noviciatul, în Italia. Părintele Domenico Alfonsi, de fericită amintire, ne-a adresat următoarele cuvinte, care ne-au rămas întipărite în inimă: ,,Au venit de departe, din România. Dumnezeu le-a chemat la El, au urcat pe munte cu El ca să rămână cu El. Ce să facă? Nimic. Să stea cu El”.

 Sora a continuat: ,,Iată motivul vieții în clauzură: a sta cu Dumnezeu și pentru acest Dumnezeu se renunță la toate, pentru că ști că în El nu-ți lipsește nimic. Într-adevăr, măreț și lăudabil este să părăsești bunurile vremelnice pentru cele veșnice și să fii cu Cristos. Asta înseamnă a mă bucura de har și a căuta bucuria mea în Domnul. Pentru că El alege persoanele, s-ar putea spune cu o slujire directă pe care El o vrea, pentru ca acestea să se unească în același duh cu El în focarul contemplației și la aceste suflete nu le cere să se îngrijească de copii, bătrâni, bolnavi sau alte activități sociale, dar le cere o intimitate, o ofertă de rugăciune și sacrificiu pentru toată viața, ascunse în clauzură. E un mister! Cred că această exigență a lui Dumnezeu este cerută persoanelor exclusive pentru sine însuși. A te opri continuu cu Dumnezeu”.

Iată lecția de viață pe care sora M. Dorotea a Răscumpărătorului a primit-o cu mult entuziasm la începutul formării sale și care i-a înlesnit pătrunderea în orizontul spiritualității contemplative, propuse de Sfânta Clara în următorii termeni: „Să ai întotdeauna înaintea ochilor punctul tău de plecare, păstrează cu strășnicie ceea ce ai dobândit, fă bine ceea ce faci acum, nu te lăsa; dimpotrivă, alergând repede, cu pas ușor, fără piedici la picioare, astfel încât pașii tăi să nu adune nici măcar praful; în siguranță, cu bucurie și repeziciune, înaintează cu grijă pe cărarea fericirii”.

În consonanță cu îndemnurile Sfintei Maici Clara au fost și gândurile prețioase pe care ni le-a împărtășit PS Petru Sescu cu privire la misiunea evanghelizatoare a fiecărui om botezat: „Indiferent de specificul vocației personale, preciza Excelența Sa, fiecare om este invitat să primească darul păcii pe care Isus l-a plătit cu prețul propriei vieți și pe care l-a oferit ucenicilor după Învierea din morți”. Dată fiind înalta demnitate care ne-a fost acordată prin misterul Învierii lui Isus Cristos din morți, bogăția inestimabilă a comuniunii euharistice, ai cărei beneficiari suntem și, nu în ultimul rând, însemnătatea evenimentului religios de 25 de ani de consacrare pe care l-a onorat cu prezența Excelenței Sale. PS Petru Sescu și-a manifestat sentimentele de recunoștință față de Bunul și Milostivul Dumnezeu, care nu obosește să-i susțină cu harurile sale pe cei aleși „să lucreze în via Sa”, pentru a împlini astfel în viața fiecăruia dintre noi, planul său mântuitor.

Pe lângă cuvintele de învățătură, Excelența Sa Petru Sescu ne-a transmis și mesajul Episcopului Iosif Păuleț un mesaj de prețuire, de rugăciune și comuniune spirituală pentru momentul special de sărbătoare. Și sr. Dorotea mulțumește pentru darul vocației, părinților de fericită amintire, care au educat-o la o viață de credință și tuturor celor care au ajutat-o în a persevera, pentru a înainta cu pas ușor pe cale desăvârșirii. Sensibilizate fiind de grija părintească a păstorilor diecezei noastre, precum și de mărturia de credință a sorei Dorotea, noi, Surorile Clarise din Mănăstirea „Sfânta Maria a Îngerilor” din Roman îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cei 25 de ani de profesiune religioasă a sorei noastre și împreună  continuăm dansul nostru ținând ritmul melodiei care ne-a fost dat, acela de a fi uniți într-un singur duh și o singură credință în fraternitate.

Măreția harului pe care l-am celebrat cu bucurie și intensitate, să facă ca această celebrare să fie pentru toți prilej de a rămâne înrădăcinați mereu în credință. Dumnezeu cel milostiv să reverse din plin harul asupra tuturor, pentru ca întotdeauna să se lucreze la cele veșnice, pentru a răspândi în lume mireasma bunului nume de creștin.

Surorile Clarise din Roman

*

Mai multe imagini se pot vedea aici.

Distribuie cu: