Curs de formare: „Spiritual and Pastoral Professional Counseling”

Distribuie cu:

Acest curs a fost propus de Pierluigi Imperatore, un formator multidisciplinar de anvergură internațională, psihoterapeut, fondator al Institutului de Psihoterapie Psihodinamică Integrată din Firenze (Italia) și formator al cursului “Essere accompagnatori spirituali”, pe care Casa de Spiritualitate din Camposampiero (Pd – Italia) îl ține de mai bine de 15 ani. Formatorul principal, Pierluigi Imperatore, a fost însoțit în acest parcurs de părintele Paolo Floretta (filozof și psihoterapeut) și de sora Angela Bulai, membră a echipei cursului mai sus enunțat. Din echipa de organizare a cursului ținut la Roman fac parte și preoții Lucian Horlescu, OFMConv. și Lucian Iosif Dumea OFMCap.

Cursul Spiritual and Pastoral Professional Counseling este un curs intensiv de formare în Consiliere Profesională, conform standardelor „Asociației Europene pentru Consiliere” (EAC), cu un accent specific pe dimensiunea spiritualității creștine și a pastorației creștine. Antropologia de referință este cea creștină, conform Magisteriului Bisericii Catolice.

Cursul se bazează pe 5 teorii științifice și practice recunoscute ca fiind valide științific de „Asociația Europeană de Psihoterapie” (EAP): psihoterapia psihodinamică, analiza tranzacțională (AT), programarea neurolingvistică terapeutică (PNL-t), terapia strategică, terapia bottom-up.

Cursul are ca scop formarea persoanelor care lucrează în domeniul pastoral, social, familial, educațional. Este un instrument important în cunoașterea de sine, coordonarea activităților de grup, gestionarea emoțiilor și a conflictelor în relațiile interpersonale și nu numai.

În sesiunea din februarie s-au aprofundat argumentele legate de „statutul de creatură” al persoanei, de importanța corpului uman ca spațiu de încarnare a revelației divine, de criza necesară pentru o viață autentică. Cursul constă în aprofundări tematice, laboratoare practice, experiență de grup și momente fraterne.

Redăm mai jos mărturia unei surori participante la acest curs:

În aceste câteva rânduri aș vrea să-mi exprim recunoștința pentru ceea ce Tatăl ne permite să cunoaștem prin tine, Pierluigi, și prin acest curs prețios. Este o intuiție care salvează vieți.

Nevoia de a-i putea ajuta pe cei mai lipsiți de apărare, m-a împins să studiez psihologia și m-am trezit în fața „ordinii haosului” prin care am conștientizat înțelepciunea pe care Domnul a semănat-o în inima, mintea și trupul omului. Cu cât mai mult mă aprofundam în științele umane, cu atât mai mult creștea încrederea mea în Dumnezeu Creatorul. Am înțeles cum El a făcut bun orice lucru.

La un moment dat m-am trezit în fața „ușii tainei alegerii păcătoase a omului” ca acel slujitor care i-a spus stăpânului său: Doamne, nu ai semănat sămânță bună, atunci de unde au venit buruienile?

Cursul pe care tocmai l-am terminat, deschide o ușă către înțelegerea acestui mister. Iată deci că, punerea în criză a percepțiilor subiective, destabilizează certitudinea noastră legată de percepția obiectivă a realității, și asta deschide în noi un spațiu diferit de întâlnire cu Cristos. În acest sens, percepția noastră își găsește completarea în relația cu sfânta Treime. Această criză ne dă posibilitatea să reorganizăm în prezent percepția noastră, adică să îi permitem lui Dumnezeu să reorganizeze în noi percepția realității după criterii care nu provin din „lume”.

Noi nu suntem „patroni” ai vieții noastre, nu avem controlul total asupra vieții noastre, nu decidem ce simțim ci doar exprimăm prin senzații, gânduri, emoții și comportamente ceea ce am construit ca rezultat al relațiilor noastre din trecut.

Între percepția mea și realitatea obiectivă există „filtre” care organizează elementele observabile, comportamentul. „Imago-ul” este acel șablon care se formează în noi din copilărie și modul inconștient prin care ne relaționăm cu ceilalți, cu noi și cu lumea exterioară. În această privință Cristos ne învață un mod nou, un nou „imago” de a fi ca și creștini. Slăbiciunea, fragilitatea, lipsa, sunt spațiul privilegiat de întâlnire între Creator și creatură, între Dumnezeu și ființa umană. Prin Încarnarea lui Cristos, noi cunoaștem cine este Tatăl iar Euharistia este întâlnirea prin excelență între om și Dumnezeu. Cu cât mai mult destabilizăm în noi preconcepțiile (ne dez-regulăm), cu atât mai mult permitem să fim reorganizați de adevărul lui Cristos. A da valoare trupului fragil înseamnă a da spațiu Tatălui să creeze în noi și prin noi o lume nouă adică a fi co-creatori cu Tatăl. Ceea ce ne vine natural să facem și să fim trebuie pus în criză pentru a face spațiu unui mod nou de a fi care provine din relația cu Dumnezeu. Numai El poate construi în noi omul nou. Numai El ne poate vorbi prin suflet și reorganiza viața trupului ființei umane, adică psihicul omului (cfr. CBC 3364-366). El dorește fericirea omului (cfr. CBC 27), o plinătate de fericire care trece prin limita și fragilitatea rănită a trupului. A sta cu fragilitatea umană ne pune în poziția de a ne abandona în mâinile Tatălui care ne spune zilnic: „stai cu mine și vei experimenta că poți fi ceea ce ești fără necesitatea de a face ceva pentru a merita să fii recunoscut și iubit, vei simți iubirea mea necondiționată care nu se bazează pe capacitatea ta de a face ci pe capacitatea mea de a te iubi pentru ceea ce ești”.

Această experiență ne-o prezintă sfântul Paul prin mărturia sa de viață atunci când spune: „Și, ca să nu fiu umplut de îngâmfare din cauza revelațiilor neobișnuite, mi-a fost dat un ghimpe în trup, un înger al Satanei ca să mă pălmuiască, așa încât să nu mă umplu de îngâmfare. De trei ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul să-l îndepărteze de la mine, dar el mi-a zis: „Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se împlinește în slăbiciune”. Așadar, mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos. De aceea, mă bucur în slăbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuții, în strâmtorări [îndurate] pentru Cristos, pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt puternic (2 Cor 12,7-10).

Aceasta este cea mai revoluționară experiență pe care o putem avea în corpul nostru, să ne debarasăm de ceea ce ne poate condiționa în întâlnirea cu Tatăl. Sufletul este locul prin care Tatăl ne vorbește constant iar noi îl putem asculta doar dacă ne luăm spații de tăcere.

Botezul este poarta care ne deschide spre conștientizarea „ipseității” noastre și a cunoașterii „esenței” lui Dumnezeu. Iată ce program creștin de viață ni se propune pentru Postul mare care se apropie! O mare provocare pentru mine, dar cred și pentru cei care au participat la acest curs și au avut ocazia să accepte această provocare!

Mulțumim Pierluigi pentru ceea ce ești și pentru provocările împărtășite! 

***

Album foto: Roman: Curs de formare pentru însoțitori spirituali (24-27 februarie 2025)

Distribuie cu: